SCLAV, -Ă, sclavi, -e, s. m. și f. Persoană lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân pentru care muncește; rob. ♦ Fig. Persoană care satisface orbește și servil voința altuia ♦ Fig. Persoană care își subordonează integral voința sau acțiunile unei pasiuni, unei dogme, unui viciu etc. – Din lat. sclavus. Cf. fr. esclave.

SCLAVIE s. f. Stare, condiție de sclav; sclavaj, robie. ♦ Fig. Stare a celui aflat sub o stăpânire tiranică; stare de asuprire; aservire. – Sclav + suf. -ie.

sclav, ~ă [At: ASACHI, L. 110¹/45 / V: (îvr) șc~ / Pl: ~i, ~e / E: lat sclavus] 1 smf (În epoca scalvagistă) Om aflat în puterea absolută a unui stăpân care l-a făcut prizonier sau l-a cumpărat Si: rob, (rar) serv (2). 2 a (Îvr) Care aparține sclavilor (1). 3 a (Îvr) Privitor la sclavi (1). 4 a (Îvr) Specific sclavilor (1). 5 smf (Pex; de obicei cu determinări în genitiv) Om aservit din punct de vedere economic, social, politic. 6-7 smf, a (Persoană) care satisface cu supunere oarbă, în mod servil, voința, dorința, capriciile cuiva. 8-9 smf, a (Pan; de obicei cu deterninări în genitiv) (Persoană) care își subordonează (integral) voința sau acțiunile unei pasiuni, unui viciu, unei dogme, etc., fiind stăpânită de aceasta.

sclavie sf [At: MAIOR, T. 28/9 / V: (înv) ~lăv~, (reg) ~lăbie, (îvr) slav~ / Pl: ~ii / E: sclav + -ie] 1 Stare de sclav (1) Si: robie, (liv) sclavaj (1), (înv) sclavism, (îvr) robitură, servaj (1). 2 (Pan) Stare de aservire economică, socială, politică etc. în care se află o țară, o clasă socială, un individ Si: (liv) sclavaj (2). 3 (Pan) Stare de (totală) subordonare a voinței, a atitudinii unei persoane în fața unei pasiuni, a unui viciu, a unei dogme.

sclăbie¹ sf vz sclavie

sclăvie sf vz sclavie

slavie sf vz sclavie

SCLAV, -Ă, sclavi, -e, s. m. și f. Persoană lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân de sclavi pentru care muncește; rob. ♦ Fig. Persoană care satisface orbește și servil voința altuia ♦ Fig. Persoană care își subordonează integral voința sau acțiunile unei pasiuni, unei dogme, unui viciu etc. – Din lat. sclavus. Cf. fr. esclave.

SCLAVIE, sclavii, s. f. Stare, condiție de sclav; sclavaj, robie. ♦ Fig. Stare de totală dependență politică, socială și economică în care este ținută o țară, o categorie socială, un individ. – Sclav + suf. -ie.

SCLAV, -Ă, sclavi, -e, s. m. și f. (În orînduirea sclavagistă și mai tîrziu, ca o rămășiță a acestei orînduiri) Persoană lipsită de orice mijloace de producție, aflată în proprietatea deplină a stăpînului, pentru care era obligat să muncească; rob. Știu că trupul ăsta, supus ca un sclav, nu mă trădează. CAMIL PETRESCU, U. N. 344. Ești sclavul lui Horațiu? ALECSANDRI, T. II 197. ♦ Persoană care depinde de altul din punct de vedere economic, politic etc. În Republica Populară Romînă muncitorul nu mai este sclavul fabricantului. REZ. HOT. I 291. Muncitori, bătrîni și tineri, sclavi ai burghezimii oarbe, Știți voi pentru cine strîngeți rodul muncii voastre grea? DEMETRESCU, O. 37. De ce să fiți voi sclavii milioanelor nefaste, Voi, ce din munca voastră abia puteți trăi? EMINESCU, O. I 59. ♦ Fig. Persoană care satisface orbește și în mod servil voința altuia. ♦ Fig. (Urmat de determinări în genitiv) Persoană care își subordonează integral voința sau acțiunile unei pasiuni, unei dogme etc.

SCLAVIE, sclavii, s. f. (În orînduirea sclavagistă și, ca o rămășiță, în alte orînduiri) Stare, condiție de sclav; robie (1). Hai, scumpe surioare, uitîndu-ne sclavia Să ne oglindim în apa fîntînii Blanduzia. ALECSANDRI, T. II 196. ♦ Fig. Stare de dependență politică, socială și economică în care este ținută o țară, o clasă socială, un individ. Unde stă cea dintîi inegalitate socială? În sclavia femeii. BOLLIAC, O. 43.

SCLAV, -Ă s.m. și f. Persoană exploatată și lipsită de orice mijloace de existență, aflată în proprietatea deplină a unui stăpîn care îl socotea drept un obiect al său; rob. ♦ (Fig.) Cel care satisface în mod servil, cu supunere oarbă, voința altuia. ♦ (Fig.) Persoană care își consacră acțiunile unei dogme, unei pasiuni etc. [< lat. med. sclavus, cf. fr. esclave].

SCLAVIE s.f. Stare, condiție de sclav; robie; sclavaj. ♦ (Fig.) Stare de dependență politică, socială și economică în care este ținută o țară, o clasă socială, un individ. [Gen. -iei. / < sclav + -ie].

SCLAV, -Ă s. m. f. 1. persoană lipsită de orice mijloace de existență, în proprietatea deplină a unui stăpân care dispunea de ea. 2. (fig.) cel care satisface în mod servil, cu supunere oarbă, voința altuia. ◊ (fig.) persoană stăpânită de o pasiune, de un viciu; rob. (< lat. sclavus)

SCLAVIE s. f. 1. stare, condiție de sclav; robie, sclavaj. 2. starea cuiva care se află sub o stăpânire tiranică. 3. (fig.) dependență totală. (< sclav + -ie)

SCLAV ~ă ( ~i, ~e ) 1) (în sclavagism) Persoană lipsită de drepturi și de mijloace de producție, de munca și de viața căruia dispunea stăpânul; rob; serv. 2) fig. Persoană care se supune cu servilitate voinței altuia; rob. 3) fig. Persoană stăpânită de o patimă; rob. ~ul fumatului. /<lat. sclavus

SCLAVIE ~i f. 1) Stare de sclav; situație de rob; robie. 2) fig. (despre țări, clase, persoane) Situație de dependență totală; robie. [G.-D. sclaviei] /sclav + suf. ~ie

sclav m. rob, om care se află sub puterea absolută a unui stăpân.

sclavie f. 1. stare de sclav; 2. fig. starea celui robit de o pasiune.

* sclav, -ă s. (fr. esclave, după numele Slavilor, redușĭ în captivitate și vînduțĭ ca sclavĭ în mare număr de Otone cel Mare, regele Germaniiĭ, în seculu X. V. șcheaŭ. Cp. cu sclab). Rob.

* sclavíe f. (d. sclav, ca și ngr. sklavia). Robie.

sclav s. m., pl. sclavi

sclavie s. f., art. sclavia, g.-d. sclavii, art. sclaviei

sclav s. m., pl. sclavi

sclavie s. f., art. sclavia, g.-d. sclavii, art. sclaviei

sclav s. m., pl. sclavi

sclavie s. f., art. sclavia, g.-d. art. sclaviei; pl. sclavii

sclavie, -viei gen. a.

SCLAV s. aservit, rob, subjugat, (rar) serv, (înv.) prădat, șerb. (Condiția de ~.)

SCLAVIE s. 1. aservire, robie, sclavaj. (Stare de ~.) 2. v. robie. 3. v. captivitate.

SCLAV s. aservit, rob, subjugat, (rar) serv, (înv.) prădat, șerb. (Condiția de ~.)

SCLAVIE s. 1. aservire, robie, sclavaj. (Stare de ~.) 2. robie, (fig.) lanțuri (pl.). (Aflat în ~.) 3. captivitate, robie, (livr.) servitute, (rar) sclavaj, (înv.) pradă, robire, robitură, sclavism, șerbie. (~ săracilor în antichitate.)

Sclav ≠ stăpân

INTER DOMINUM ET SERVUM NULLA AMICITIA EST (lat.) între stăpân și sclav nu poate exista prietenie – Curtius, „Historia Alexandri Magni”, 7, 8, 23.

LACUL SCLAVULUI (GREAT SLAVE LAKE [greit sleiv leik]) v. Marele Lac al Sclavului.

MARELE LAC AL SCLAVULUI (GREAT SLAVE LAKE [greit sleiv leik]), lac tectonoglaciar în partea central-vestică a Canadei, în prov. Northwest Territories, la 156 m alt.; 28,4 mii km²; lungime: 480 km; lățimea max.: 80 km; ad. max.: 614 m. Numeroase ins. În el se varsă Râul Sclavului și și din el izv. fl. Mackenzie. Îngheață în perioada oct.-iun. Descoperit în 1771 de exploratorul Samuel Hearne.

SCLAVÍE (< sclav) s. f. Stare, condiție de sclav; robie. Pe lângă s. din Antic., în epocile următoare, îndeosebi în sec. 17-19, s. a căpătat o importanță economică majoră, îndeosebi pe continentul american, unde erau aduși negri-robi din Africa. S. a fost abolită la date diferite în imp. coloniale și în statele care foloseau munca sclavilor.

a munci ca un bou / ca un cal / ca un rob / ca un sclav (pe plantație) expr. a munci până la epuizare; a trudi, a osteni muncind.

sclav, sclavi s. m. 1. (deț.) deținut care prestează servicii umilitoare, obținând, în schimb, protecția și favorurile celor puternici. 2. (er.) bărbat care se pretează la orice perversiune în schimbul obținerii unor favoruri sexuale din partea unei femei.

sclavul mozaicului expr. (deț.) însărcinat cu curățenia în celulă.