SCHINDÚF s. m. (Bot.) 1. Cimbrișor. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, folosită ca nutreț pentru vite sau în bucătărie și în medicină (Trigonella foenum graecum). – Et. nec.

schinduf², ~ă smf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 (Mun) Persoană mică de statură. 2 Persoană cu părul ciufulit. 3 Persoană cu aspect neîngrijit. 4 Om (mai ales copil) încotoșmănat. 5 Om molâu. 6 Persoană posacă, ursuză.

schinduf¹ sm [At: ȘĂINEANU / V: ~uc^[1], (reg) ~fă, ~uș, ~uț, ~dafă, ~dof, sanduh, sfan~, sfinduc, sfândig, sfândoc, sfân~, sfundoc, sfunduc, standuh, svanduc, svanduh / Pl: ~i / E: nct] 1 Plantă din familia leguminoaselor, cu miros specific pătrunzător, cu frunze trifoliate, cu flori albe-gălbui, folosită în medicină, în bucătărie sau ca nutreț Si: (reg) molotru (Trigonella foenumgraecum). 2 (Bot; reg) Sulfină-albastră (Trigonella caerulea). 3 (Bot; reg) Cimbrișor (Thymus serpyllum). 4 (Bot; reg) Cimbrișor (Thymus pulegioides). 5 (Îf schinduc) Plantă erbacee montană din familia umbelifererelor, înaltă de 50-150 cm, cu flori albe-verzui și cu fructe ovale, lucioase, prevăzute cu aripioare, aromatice, întrebuințate la prepararea unei băuturi alcoolice Si: (reg) bucinișel (Conioselinum vaginatum). 6 Băutură alcoolică preparată din schinduc (5) (cu afine, zeamă de lămâie etc.). corectată

SCHINDÚF s. m. (Bot.) 1. Cimbrișor. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, întrebuințată ca nutreț pentru vite sau folosită în bucătărie și în medicină (Trigonella foenum graecum). – Et. nec.

SCHINDÚF s. m. 1. Specie de cimbrișor cu tulpina în patru muchii, cu frunzele acoperite cu peri aspri și cu florile dispuse în capitule; crește prin poieni și pe marginea pădurilor (Thymus Chamaedrys). 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, întrebuințată ca nutreț pentru vite, în bucătărie ca condiment, și în medicină pentru proprietățile ei tonice, emoliente și laxative (Trigonella Foenum graecum). Gospodinele țin foarte mult ca... să samene și sămînță de schinduf, care miroase foarte frumos. PAMFILE, A. R. 105.

schinduf m. Mold. Bot. cimbru. [V. schinduc].

schindúf m. (sîrb. svinduh, bg. sminduh, poate din *ĭasmin-duh, miros de ĭasomie). Vest. Cimbrișor, cimbru. Est. (schinduc). O plantă umbeliferă aromatică din ale căreĭ frunze călugăriĭ de la schitu Durăŭ fac un fel de rachiŭ (conieselinum tataricum). – Și -ufă în P.P. în rimă cu tufă.^[1] modificată

SCHINDÚC s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe-verzui, cu fructele ovale, aromatice, din care se prepară un fel de rachiu (Conioselinum vaginatum). – Et. nec.

sanduh¹ sm vz schinduf¹

sanduh² s vz sfanduh^[1]

schindafă sf vz schinduf¹

schindof sm vz schinduf¹

schinduc sm vz schinduf¹

schindufă sf vz schinduf¹ corectată

schinduș sm vz schinduf¹ corectată

sfanduh^[1] sm vz schinduf¹

sfândec^[1] sm vz schinduf¹

sfândig sm vz schinduf¹

sfândoc sm vz schinduf¹

sfânduc^[1] sm vz schinduf¹