12 definiții pentru schepsis


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCHÉPSIS s. n. (Fam.) Minte, pricepere, judecată; perspicacitate. ◊ Loc. adj. și adv. Cu schepsis = cu socoteală, cu chibzuință; cu un anumit scop, cu o anumită intenție (nemărturisită). – Din ngr. sképsis.

SCHÉPSIS s. n. (Fam.) Minte, pricepere, judecată; perspicacitate. ◊ Loc. adj. și adv. Cu schepsis = cu socoteală, cu chibzuință; cu un anumit scop, cu o anumită intenție (nemărturisită). – Din ngr. sképsis.

SCHÉPSIS s. n. Minte, judecată, pricepere; perspicacitate. ◊ Loc. adj. și adv. Cu schepsis = cu socoteală; cu chibzuință, cu pricepere, cu un anumit scop (ascuns), cu o anumită intenție (nemărturisită). Sînt alte roluri mai cu schepsis de jucat, dacă vine vorba să joci și nițel teatru în viață. C. PETRESCU, A. R. 27.

SCHÉPSIS s.n. (Fam.) Minte, pricepere; perspicacitate. ♦ Cu schepsis = cu judecată, cu chibzuință. [< gr. skepsis].

SCHÉPSIS s. n. (fam.) minte, pricepere; perspicacitate. ♦ cu ~ = cu judecată, cu chibzuință, gândit. (< gr. skepsis)

SCHÉPSIS n. fam. Capacitate de pătrundere în esența lucrurilor; perspicacitate; pricepere. ◊ Cu ~ cu socoteală; cu chibzuință. /<ngr. sképsis

schepsis n. pricepere, noimă: făcut cu schepsis; cu schepsis, cu șic, cu haz. [Gr. mod.].

* schépsis n., fără pl. (ngr. sképsis. V. sceptic). Fam. Pricepere, minte, inteligență ( maĭ ales în loc. adv cu schepsis): făcut cu schepsis.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCHÉPSIS s. v. acuitate, agerime, calcul, chibzuială, chibzuință, chibzuire, clarviziune, cugetare, cumințenie, cumpăt, cumpătare, gândire, înțelepciune, judecată, măsură, meditare, meditație, minte, moderație, pătrundere, perspicacitate, rațiune, reflectare, reflecție, reflexie, socoteală, socotință, subtilitate, tact.

schepsis s. v. ACUITATE. AGERIME. CALCUL. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINȚĂ. CHIBZUIRE. CLARVIZIUNE. CUGETARE. CUMINȚENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. GÎNDIRE. ÎNȚELEPCIUNE, JUDECATĂ. MĂSURĂ. MEDITARE. MEDITAȚIE. MINTE. MODERAȚIE. PĂTRUNDERE. PERSPICACITATE. RAȚIUNE. REFLECTARE. REFLECȚIE. REFLEXIE. SOCOTEALĂ. SOCOTINȚĂ. SUBTILITATE. TACT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

schépsis s. n.1. (Înv.) Analiză, investigare. – 2. Sens, semnificație. Ngr. σϰέψις (Gáldi 248). Sec. XVIII, înv.

Intrare: schepsis
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schepsis
  • schepsisul
  • schepsisu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • schepsis
  • schepsisului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)