2 intrări
6 definiții
Explicative DEX
SCENOTEHNICĂ s.f. Tehnica aparaturii de scenă și a trucajelor mecanice în teatru. [Gen. -cii. / < scenă + tehnică].
SCENOTEHNIC, -Ă, scenotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica folosirii trucajelor mecanice și a aparaturii de scenă în teatru. 2. Adj. Referitor la scenotehnică, de scenotehnică (1). – Scenă + tehnică.
- sursa: DEX '09 (2009)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
SCENOTEHNIC, -Ă, scenotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica folosirii trucajelor mecanice și a aparaturii de scenă în teatru. 2. Adj. Referitor la scenotehnică, de scenotehnică (1). – Scenă + tehnică.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de IoanSoleriu
 - acțiuni
 
scenotehnic, ~ă [At: T mai 1966, 56 / Pl: ~ici, ~ice / E: scenă + tehnic, cf it scenotecnico, scenotecnica] 1 sf Disciplină care se ocupă cu studiul rezolvării complexului de probleme tehnice ale spațiului scenic (destinat unui spectacol). 2 sf Tehnică a (folosirii) aparaturii de scenă și a trucajelor mecanice în teatru. 3 a Care aparține scenotehnicii (1). 4 a Privitor la scenotehnică (1). 5 a Specific scenotehnicii (1).
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
SCENOTEHNIC, -Ă I. adj. referitor la scenotehnică. II. s. f. tehnica folosirii aparaturii de scenă și a trucajelor mecanice în teatru. (după it. scenotecnico)
- sursa: MDN '00 (2000)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
scenotehnică s. f., g.-d. art. scenotehnicii
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
scenotehnic adj. m., pl. scenotehnici; f. sg. scenotehnică, pl. scenotehnice
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
|    substantiv feminin (F46)    Surse flexiune: DOR    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
|    adjectiv (A10)    Surse flexiune: DOR    |  masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
  scenotehnicăsubstantiv feminin  
 -  1. Tehnica folosirii trucajelor mecanice și a aparaturii de scenă în teatru. DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
 
etimologie:
-  Scenă + tehnică DEX '09 DEX '98 DN
 
  scenotehnic, scenotehnicăadjectiv  
 etimologie:
-  Scenă + tehnică DEX '98 DEX '09
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.