2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCENOTÉHNICĂ s.f. Tehnica aparaturii de scenă și a trucajelor mecanice în teatru. [Gen. -cii. / < scenă + tehnică].

SCENOTÉHNIC, -Ă, scenotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica folosirii trucajelor mecanice și a aparaturii de scenă în teatru. 2. Adj. Referitor la scenotehnică, de scenotehnică (1). – Scenă + tehnică.

SCENOTÉHNIC, -Ă, scenotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica folosirii trucajelor mecanice și a aparaturii de scenă în teatru. 2. Adj. Referitor la scenotehnică, de scenotehnică (1). – Scenă + tehnică.

scenotehnic, [At: T mai 1966, 56 / Pl: ~ici, ~ice / E: scenă + tehnic, cf it scenotecnico, scenotecnica] 1 sf Disciplină care se ocupă cu studiul rezolvării complexului de probleme tehnice ale spațiului scenic (destinat unui spectacol). 2 sf Tehnică a (folosirii) aparaturii de scenă și a trucajelor mecanice în teatru. 3 a Care aparține scenotehnicii (1). 4 a Privitor la scenotehnică (1). 5 a Specific scenotehnicii (1).

SCENOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la scenotehnică. II. s. f. tehnica folosirii aparaturii de scenă și a trucajelor mecanice în teatru. (după it. scenotecnico)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scenotéhnică s. f., g.-d. art. scenotéhnicii

scenotéhnic adj. m., pl. scenotéhnici; f. sg. scenotéhnică, pl. scenotéhnice

Intrare: scenotehnică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scenotehnică
  • scenotehnica
plural
genitiv-dativ singular
  • scenotehnici
  • scenotehnicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: scenotehnic
scenotehnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scenotehnic
  • scenotehnicul
  • scenotehnicu‑
  • scenotehnică
  • scenotehnica
plural
  • scenotehnici
  • scenotehnicii
  • scenotehnice
  • scenotehnicele
genitiv-dativ singular
  • scenotehnic
  • scenotehnicului
  • scenotehnice
  • scenotehnicei
plural
  • scenotehnici
  • scenotehnicilor
  • scenotehnice
  • scenotehnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scenotehnică

  • 1. Tehnica folosirii trucajelor mecanice și a aparaturii de scenă în teatru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00

etimologie:

  • Scenă + tehnică
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

scenotehnic

  • 1. Referitor la scenotehnică, de scenotehnică.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

  • Scenă + tehnică
    surse: DEX '98 DEX '09