scenotehnic, ~ă [At: T mai 1966, 56 / Pl: ~ici, ~ice / E: scenă + tehnic, cf it scenotecnico, scenotecnica] 1 sf Disciplină care se ocupă cu studiul rezolvării complexului de probleme tehnice ale spațiului scenic (destinat unui spectacol). 2 sf Tehnică a (folosirii) aparaturii de scenă și a trucajelor mecanice în teatru. 3 a Care aparține scenotehnicii (1). 4 a Privitor la scenotehnică (1). 5 a Specific scenotehnicii (1).