11 definiții pentru scenic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÉNIC, -Ă, scenici, -ce, adj. 1. Care aparține scenei (1), privitor la scenă. ◊ Spațiu scenic = parte a scenei expusă vederii publicului, unde se desfășoară jocul actorilor. Perspectivă scenică = vedere de ansamblu a unui decor. 2. Care este adaptat teatrului, de teatru. – Din fr. scénique, it. scenico, lat. scaenicus.

SCÉNIC, -Ă, scenici, -ce, adj. 1. Care aparține scenei (1), privitor la scenă. ◊ Spațiu scenic = parte a scenei expusă vederii publicului, unde se desfășoară jocul actorilor. Perspectivă scenică = vedere de ansamblu a unui decor. 2. Care este adaptat teatrului, de teatru. – Din fr. scénique, it. scenico, lat. scaenicus.

SCÉNIC, -Ă, scenici, -e, adj. Care este în legătură cu scena, privitor la scenă; de teatru, cu efect teatral. E caracteristic... incoherentul discurs de la întrunirea publică, e scenic acest discurs și caracterizează și ridiculizează și pe Farfuridi și pe cei ce-l ascultă și aprobă. GHEREA, ST. CR. I 350. ◊ Spațiu scenic = partea scenei expusă vederii publicului, pe care are loc reprezentația (spre deosebire de restul scenei care are alte întrebuințări). Perspectivă scenică = vedere de ansamblu asupra unui decor.

SCÉNIC, -Ă adj. 1. În legătură cu scena, referitor la scenă. ♦ Spațiu scenic = partea scenei expusă vederii publicului; perspectivă scenică = vedere generală a unui decor. 2. Care este adaptat teatrului; de teatru. [Pron. sce-. / cf. fr. scénique, it. scenico, lat. scaenicus, gr. skenikos].

SCÉNIC, -Ă adj. 1. în legătură cu scena, referitor la scenă. 2. adaptat teatrului; de teatru. (< fr. scénique, it. scenico, lat. scaenicus)

SCÉNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de scenă; caracteristic scenei. Artă ~că.Spațiu ~ parte a scenei unde se desfășoară jocul artiștilor. 2) Care corespunde cerințelor scenei de teatru. Vorbire ~că. /<fr. scénique, it. scenico

scenic a. ce ține de scenă, de teatru: arta scenică.

* sceníc, -ă adj. (lat. scénicus, vgr. skenikós). De scenă, de teatru: arta scenică. Adv. Din punctu de vedere al sceneĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scénic adj. m., pl. scénici; f. scénică, pl. scénice

scénic adj. m., pl. scénici; f. sg. scénică, pl. scénice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCÉNIC adj. 1. v. regizoral. (Concepție ~.) 2. teatral.

SCENIC adj. 1. regizoral. (Concepție ~.) 2. teatral. (Creație ~.)

Intrare: scenic
scenic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scenic
  • scenicul
  • scenicu‑
  • scenică
  • scenica
plural
  • scenici
  • scenicii
  • scenice
  • scenicele
genitiv-dativ singular
  • scenic
  • scenicului
  • scenice
  • scenicei
plural
  • scenici
  • scenicilor
  • scenice
  • scenicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)