SCENIC, -Ă, scenici, -e, adj. Care este în legătură cu scena, privitor la scenă; de teatru, cu efect teatral. E caracteristic... incoherentul discurs de la întrunirea publică, e scenic acest discurs și caracterizează și ridiculizează și pe Farfuridi și pe cei ce-l ascultă și aprobă. GHEREA, ST. CR. I 350. ◊ Spațiu scenic = partea scenei expusă vederii publicului, pe care are loc reprezentația (spre deosebire de restul scenei care are alte întrebuințări). Perspectivă scenică = vedere de ansamblu asupra unui decor.