2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCANDALIZÁRE s. f. Faptul de a (se) scandaliza; indignare, revoltă provocată de o faptă scandaloasă. – V. scandaliza.

SCANDALIZÁRE s. f. Faptul de a (se) scandaliza; indignare, revoltă provocată de o faptă scandaloasă. – V. scandaliza.

scandalizare sf [At: (a. 1828) IORGA, S. D. V, 281 / Pl: (rar) ~zări / E: scandaliza] 1 Indignare. 2 (Prin atenuarea sensului) Șocare.

SCANDALIZÁRE, scandalizări, s. f. Faptul de a (se) scandaliza; indignare provocată de o faptă scandaloasă. Principele, fiindcă nu avea altcui să-și împărtășească scandalizarea, continuă adresîndu-se lui Ion Ozun. C. PETRESCU, C. V. 69.

SCANDALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) scandaliza; indignare provocată de o faptă scandaloasă. [< scandaliza].

SCANDALIZÁ, scandalizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) indigna, a (se) revolta în fața unei fapte rușinoase, a unui abuz, a unei nedreptăți etc. – Din fr. scandaliser, lat. scandalizare.

SCANDALIZÁ, scandalizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) indigna, a (se) revolta în fața unei fapte rușinoase, a unui abuz, a unei nedreptăți etc. – Din fr. scandaliser, lat. scandalizare.

scandaliza [At: ARISTIA, PLUT. LXIX2/1 / S și: ~isa / Pzi: ~zez / E: fr scandaliser, lat scandalizare] 1-2 vtr A face să fie sau a fi cuprins de revoltă, de indignare Si: a se indigna, a (se) revolta, (înv) a (se) scandalisi (4-5), a (se) scăndăli (2-3). 3 vtf (Prin atenuarea sensului) A șoca.

SCANDALIZÁ, scandalizez, vb. I. Refl. A se indigna, a se revolta. Vezi că aranjasem altceva...Ce altceva! se scandaliză Mirel Alcaz. C. PETRESCU, C. V. 158. Vestitul cenzor Florescu s-a speriat și s-a scandalizat cînd i-am adus no. 1 al revistei. GHICA, S. A. 103. ◊ Tranz. Am văzut aci-ntr-o noapte Niște fapte Care m-au scandalizat. TOPÎRCEANU, P. 52.

SCANDALIZÁ vb. I. refl., tr. A (se) indigna, a (se) revolta. [< fr. scandaliser, lat. scandalizare].

SCANDALIZÁ vb. refl., tr. a (se) indigna, a (se) revolta. (< fr. scandaliser, lat. scandalizare)

A SE SCANDALIZÁ mă ~éz intranz. A încerca un sentiment de indignare, provocat de purtarea reprobabilă a cuiva. /<fr. scandaliser, lat. scandalizare

A SCANDALIZÁ ~éz tranz. A face să se scandalizeze. /<fr. scandaliser, lat. scandalizare

scandalizà v. 1. a fi cauza unui scandal; 2. fig. a (se) indigna, a se ofensa.

* scandalizéz v. tr. (fr. scandaliser, lat. -izare, vgr. skandalizo). Indignez, jignesc pin vorbe saŭ purtare: a scandaliza publicu pin nerușinare. V. refl. Mă indignez, mă ofensez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scandalizáre s. f., g.-d. art. scandalizắrii

scandalizáre s. f., g.-d. art. scandalizării; pl. scandalizări

scandalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 scandalizeáză

scandalizá vb., ind. prez. 1 sg. scandalizéz, 3 sg. și pl. scandalizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCANDALIZARE s. indignare, revoltare, revoltă, (rar) indignațiune, (pop.) oțăreală, oțărîre. (~ lui era întemeiată.)

arată toate definițiile

Intrare: scandalizare
scandalizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scandalizare
  • scandalizarea
plural
  • scandalizări
  • scandalizările
genitiv-dativ singular
  • scandalizări
  • scandalizării
plural
  • scandalizări
  • scandalizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: scandaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scandaliza
  • scandalizare
  • scandalizat
  • scandalizatu‑
  • scandalizând
  • scandalizându‑
singular plural
  • scandalizea
  • scandalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scandalizez
(să)
  • scandalizez
  • scandalizam
  • scandalizai
  • scandalizasem
a II-a (tu)
  • scandalizezi
(să)
  • scandalizezi
  • scandalizai
  • scandalizași
  • scandalizaseși
a III-a (el, ea)
  • scandalizea
(să)
  • scandalizeze
  • scandaliza
  • scandaliză
  • scandalizase
plural I (noi)
  • scandalizăm
(să)
  • scandalizăm
  • scandalizam
  • scandalizarăm
  • scandalizaserăm
  • scandalizasem
a II-a (voi)
  • scandalizați
(să)
  • scandalizați
  • scandalizați
  • scandalizarăți
  • scandalizaserăți
  • scandalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • scandalizea
(să)
  • scandalizeze
  • scandalizau
  • scandaliza
  • scandalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scandalizare

  • 1. Faptul de a (se) scandaliza; indignare, revoltă provocată de o faptă scandaloasă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: indignare revoltă attach_file un exemplu
    exemple
    • Principele, fiindcă nu avea altcui să-și împărtășească scandalizarea, continuă adresîndu-se lui Ion Ozun. C. PETRESCU, C. V. 69.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi scandaliza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

scandaliza

  • 1. A (se) indigna, a (se) revolta în fața unei fapte rușinoase, a unui abuz, a unei nedreptăți etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: indigna revolta attach_file 3 exemple
    exemple
    • Vezi că aranjasem altceva... – Ce altceva! se scandaliză Mirel Alcaz. C. PETRESCU, C. V. 158.
      surse: DLRLC
    • Vestitul cenzor Florescu s-a speriat și s-a scandalizat cînd i-am adus no. 1 al revistei. GHICA, S. A. 103.
      surse: DLRLC
    • Am văzut aci-ntr-o noapte Niște fapte Care m-au scandalizat. TOPÎRCEANU, P. 52.
      surse: DLRLC

etimologie: