2 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scambie sf vz scabie

SCÁBIE s. f. Boală parazitară a pielii, la oameni și la animale, produsă de un artropod, care se manifestă prin mâncărime, iritații, căderea părului etc.; râie. – Din lat. scabies.

SCÁBIE s. f. Boală parazitară a pielii, la oameni și la animale, produsă de un artropod, care se manifestă prin mâncărime, iritații, căderea părului etc.; râie. – Din lat. scabies.

SCRUMBÍE, scrumbii, s. f. 1. (Adesea cu determinarea „de Dunăre”) Specie de pește teleostean, lung de 30-40 cm, cu corpul alungit și turtit lateral, acoperit cu solzi mari, albi-argintii, care primăvara intră din mare în Dunăre, unde își depune icrele (Alosa pontica). 2. (Adesea cu determinarea „albastră”) Specie de pește teleostean de mare, lung de 20-30 cm, cu corpul aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți, albaștri-verzui pe spate (Scomber scombrus). – Din ngr. skumbrí.

SCRUMBÍE, scrumbii, s. f. 1. (Adesea cu determinarea „de Dunăre”) Specie de pește teleostean, lung de 30-40 cm, cu corpul alungit și turtit lateral, acoperit cu solzi mari, albi-argintii, care primăvara intră din mare în Dunăre, unde își depune icrele (Alosa pontica). 2. (Adesea cu determinarea „albastră”) Specie de pește teleostean de mare, lung de 20-30 cm, cu corpul aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți, albaștri-verzui pe spate (Scomber scombrus). – Din ngr. skumbrí.

scabie sf [At: ȘINCAI, ap. DR. V, 561 / V: (îvr) șc~, (înv) ~amb~, șcapie / Pl: ~ii / E: lat scabies] 1 (Bot; înv) Scabioasă (7) (Scabiosa). 2 Boală de piele contagioasă provocată, la om sau la unele animale și păsări, de pătrunderea în epidermă a unui artropod parazit și caracterizată prin apariția unor bășicuțe și printr-o puternică senzație de mâncărime Si: (pop) râie. 3 (Îs) ~ia cerealelor Boală de piele datorată unui parazit care trăiește pe cereale de la care se poate transmite la om. 4 (Șîs) ~ia zidarilor Eczemă profesională cauzată de sensibilitatea la bicromați. 5 (Șîs) ~ia nichelatorilor Eczemă profesională cauzată de sensibilizarea la săruri de nichel.

scâmbie[1] sf vz scrumbie

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

SCÁBIE s. f. Numele științific al bolii numite popular rîie.

SCRUMBÍE, scrumbii, s. f. Nume dat mai multor specii de pești migratori, mărunți, cu corpul lungăreț, turtit lateral și acoperit cu solzi mari, care trăiesc în mare, în Dunăre și în unele bălți. A scos muntencii dintr-o putină o scrumbie bună, ținînd-o atîrnată de coadă cu cleștele delicat al degetelor. SADOVEANU, B. 177. Scrumbiile se prind numai în luna lui aprilie. I. IONESCU, M. 86. Foaie verde trei scrumbii, Dorule, de unde vii? De la tîrg de peste Jii. ȘEZ. XIV 150. ◊ Scrumbie de Dunăre = pește cu corpul lungăreț, cu două aripioare moi și cu solzi mari; primăvara intră din mare în apele Dunării ca să-și depună icrele (Caspialosa). Scrumbie (albastră) de mare = pește de mare cu corpul alungit, albastru-verzui pe spinare și argintiu pe pîntece; trăiește în cete numeroase (Scomber scomber).

SCÁBIE s.f. Râie. [< lat., fr. scabies].

SCÁBIE s. f. boală contagioasă de piele, produsă de sarcopt, caracterizată prin apariția unor mici vezicule care produc mâncărime; râie. (< lat. scabies)

SCÁBIE f. Boală contagioasă a pielii, cauzată de o infecție parazitară, frecventă la om și la (unele) animale, care se manifestă prin apariția pe corp a unor bubulițe și prin mâncărime puternică. [ G.-D. scabiei; Sil. -bi-e] /<lat. scabies

SCRUMBÍE ~i f. Pește marin, de talie mică, cu corpul alungit și turtit lateral. ◊ ~-albastră pește marin, de talie mică, cu corpul cilindric acoperit cu solzi mici, albastru-verzui pe spinare și cu dungi întunecate transversale (răspândit, mai ales, în Oceanul Atlantic). ~-de-Dunăre scrumbie care trece din Marea Neagră în Dunăre pentru a depune icre. [G.-D. scrumbiei; Sil. -bi-e] /<ngr. skumbrí

scrumbie f. 1. (de mare) peștișor de mare, se usucă primăvara și se aduce în comerț sub numele de țâr (Scomber scombrus); 2. (de Dunăre), pește ce trăiește în cârduri în Marea-Neagră, se vinde proaspăt, sărat sau afumat (Clupea pontica). [Și scumbrie = gr. mod. SKOMBRI].

scrumbie f. (ngr. skumbri, skombri [scris -mpri], d. vgr. skómbros, țîr; lat. scomber). Un pește care trăiește în cîrduri în marea Neagră și intră și’n Dunăre (ciupea póntica). E alb, lung de vre-o 20 de cm și se mănîncă maĭ ales fript. – Și scrîmbie și (maĭ rar) scumbríe. V. și țîr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scábie (-bi-e) s. f., art. scábia (-bi-a), g.-d. scábii, art. scábiei

scrumbíe s. f., art. scrumbía, g.-d. art. scrumbíei; pl. scrumbíi, art. scrumbíile

scrumbíe-albástră (pește) s. f., g.-d. art. scrumbíei-albástre; pl. scrumbíi-albástre

scrumbíe-de-Dúnăre (pește) s. f., g.-d. art. scrumbíei-de-Dúnăre; pl. scrumbíi-de-Dúnăre

scábie s. f. (sil. -bi-e), art. scábia (sil. -bi-a), g.-d. art. scábiei; pl. scábii

scrumbíe s. f., art. scrumbía, g.-d. art. scrumbíei; pl. scrumbíi, art. scrumbíile

scrumbíe albástră s. f. + adj.

arată toate definițiile

Intrare: scabie
  • silabație: -bi-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scabie
  • scabia
plural
  • scabii
  • scabiile
genitiv-dativ singular
  • scabii
  • scabiei
plural
  • scabii
  • scabiilor
vocativ singular
plural
scambie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scrumbie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrumbie
  • scrumbia
plural
  • scrumbii
  • scrumbiile
genitiv-dativ singular
  • scrumbii
  • scrumbiei
plural
  • scrumbii
  • scrumbiilor
vocativ singular
plural
scâmbie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.