2 intrări

49 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

scambie sf vz scabie

SCÁBIE s. f. Boală parazitară a pielii, la oameni și la animale, produsă de un artropod, care se manifestă prin mâncărime, iritații, căderea părului etc.; râie. – Din lat. scabies.

SCÁBIE s. f. Boală parazitară a pielii, la oameni și la animale, produsă de un artropod, care se manifestă prin mâncărime, iritații, căderea părului etc.; râie. – Din lat. scabies.

SCRUMBÍE, scrumbii, s. f. 1. (Adesea cu determinarea „de Dunăre”) Specie de pește teleostean, lung de 30-40 cm, cu corpul alungit și turtit lateral, acoperit cu solzi mari, albi-argintii, care primăvara intră din mare în Dunăre, unde își depune icrele (Alosa pontica). 2. (Adesea cu determinarea „albastră”) Specie de pește teleostean de mare, lung de 20-30 cm, cu corpul aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți, albaștri-verzui pe spate (Scomber scombrus). – Din ngr. skumbrí.

SCRUMBÍE, scrumbii, s. f. 1. (Adesea cu determinarea „de Dunăre”) Specie de pește teleostean, lung de 30-40 cm, cu corpul alungit și turtit lateral, acoperit cu solzi mari, albi-argintii, care primăvara intră din mare în Dunăre, unde își depune icrele (Alosa pontica). 2. (Adesea cu determinarea „albastră”) Specie de pește teleostean de mare, lung de 20-30 cm, cu corpul aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți, albaștri-verzui pe spate (Scomber scombrus). – Din ngr. skumbrí.

scabie sf [At: ȘINCAI, ap. DR. V, 561 / V: (îvr) șc~, (înv) ~amb~, șcapie / Pl: ~ii / E: lat scabies] 1 (Bot; înv) Scabioasă (7) (Scabiosa). 2 Boală de piele contagioasă provocată, la om sau la unele animale și păsări, de pătrunderea în epidermă a unui artropod parazit și caracterizată prin apariția unor bășicuțe și printr-o puternică senzație de mâncărime Si: (pop) râie. 3 (Îs) ~ia cerealelor Boală de piele datorată unui parazit care trăiește pe cereale de la care se poate transmite la om. 4 (Șîs) ~ia zidarilor Eczemă profesională cauzată de sensibilitatea la bicromați. 5 (Șîs) ~ia nichelatorilor Eczemă profesională cauzată de sensibilizarea la săruri de nichel.

scâmbie[1] sf vz scrumbie

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

scrumbie sf [At: ZOOLOGIA, 116 / V: (înv) ~râm~, ~brie, scum~, scumbrie, (reg) ~ubrie, ~râmnie, scumbrius[1], scurmie, scurumie / Pl: ~ii / E: ngr σκουμπρί] 1 (Șîc ~-albastră, ~-de-mare) Pește marin migrator din grupul teleosteenilor, lung de 20-30 cm, cu capul cilindric, acoperit cu solzi mărunți, de culoare albastră-verzuie pe spate, răspândit în Oceanul Atlantic și în unele mări (Scomber scombrus). 2 (Șîc ~-de-Dunăre, ~-de-putină, ~-din gura Dunării) Pește din grupul teleosteenilor, lung de 30-40 cm, cu corpul alungit și turtit lateral, acoperit cu solzi de culoare verzui pe spate și albă-albăstruie pe părțile laterale, care trăiește pe coastele Mării Negre, de unde migrează în Dunăre (Caspialosa pontica).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: scumbriu LauraGellner

scumbriu[1] sf vz scrumbie

  1. În definiția principală această variantă este tipărită: scumbrius LauraGellner

SCÁBIE s. f. Numele științific al bolii numite popular rîie.

SCRUMBÍE, scrumbii, s. f. Nume dat mai multor specii de pești migratori, mărunți, cu corpul lungăreț, turtit lateral și acoperit cu solzi mari, care trăiesc în mare, în Dunăre și în unele bălți. A scos muntencii dintr-o putină o scrumbie bună, ținînd-o atîrnată de coadă cu cleștele delicat al degetelor. SADOVEANU, B. 177. Scrumbiile se prind numai în luna lui aprilie. I. IONESCU, M. 86. Foaie verde trei scrumbii, Dorule, de unde vii? De la tîrg de peste Jii. ȘEZ. XIV 150. ◊ Scrumbie de Dunăre = pește cu corpul lungăreț, cu două aripioare moi și cu solzi mari; primăvara intră din mare în apele Dunării ca să-și depună icrele (Caspialosa). Scrumbie (albastră) de mare = pește de mare cu corpul alungit, albastru-verzui pe spinare și argintiu pe pîntece; trăiește în cete numeroase (Scomber scomber).

SCÁBIE s.f. Râie. [< lat., fr. scabies].

SCÁBIE s. f. boală contagioasă de piele, produsă de sarcopt, caracterizată prin apariția unor mici vezicule care produc mâncărime; râie. (< lat. scabies)

SCÁBIE f. Boală contagioasă a pielii, cauzată de o infecție parazitară, frecventă la om și la (unele) animale, care se manifestă prin apariția pe corp a unor bubulițe și prin mâncărime puternică. [ G.-D. scabiei; Sil. -bi-e] /<lat. scabies

SCRUMBÍE ~i f. Pește marin, de talie mică, cu corpul alungit și turtit lateral. ◊ ~-albastră pește marin, de talie mică, cu corpul cilindric acoperit cu solzi mici, albastru-verzui pe spinare și cu dungi întunecate transversale (răspândit, mai ales, în Oceanul Atlantic). ~-de-Dunăre scrumbie care trece din Marea Neagră în Dunăre pentru a depune icre. [G.-D. scrumbiei; Sil. -bi-e] /<ngr. skumbrí

scrumbie f. 1. (de mare) peștișor de mare, se usucă primăvara și se aduce în comerț sub numele de țâr (Scomber scombrus); 2. (de Dunăre), pește ce trăiește în cârduri în Marea-Neagră, se vinde proaspăt, sărat sau afumat (Clupea pontica). [Și scumbrie = gr. mod. SKOMBRI].

scrumbie f. (ngr. skumbri, skombri [scris -mpri], d. vgr. skómbros, țîr; lat. scomber). Un pește care trăiește în cîrduri în marea Neagră și intră și’n Dunăre (ciupea póntica). E alb, lung de vre-o 20 de cm și se mănîncă maĭ ales fript. – Și scrîmbie și (maĭ rar) scumbríe. V. și țîr.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scabie (desp. -bi-e) s. f., art. scabia (desp. -bi-a), g.-d. scabii, art. scabiei

scrumbie s. f., art. scrumbia, g.-d. art. scrumbiei; pl. scrumbii, art. scrumbiile (desp. -bi-i-)

scabie (-bi-e) s. f., art. scabia (-bi-a), g.-d. scabii, art. scabiei

scrumbie s. f., art. scrumbia, g.-d. art. scrumbiei; pl. scrumbii, art. scrumbiile

scrumbie-albastră (pește) s. f., g.-d. art. scrumbiei-albastre; pl. scrumbii-albastre

scrumbie-de-Dunăre (pește) s. f., g.-d. art. scrumbiei-de-Dunăre; pl. scrumbii-de-Dunăre

scábie s. f. (sil. -bi-e), art. scábia (sil. -bi-a), g.-d. art. scábiei; pl. scábii

scrumbíe s. f., art. scrumbía, g.-d. art. scrumbíei; pl. scrumbíi, art. scrumbíile

scrumbíe albástră s. f. + adj.

scrumbíe de Dúnăre s. f. + prep. + s. pr. f.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCÁBIE s. (MED.) râie, (reg.) rapăn.

SCRUMBÍE s. (IHT.) (prin Transilv.) aringă.

SCABIE s. (MED.) rîie, (reg.) rapăn.

SCRUMBIE s. (IHT.) (prin Transilv.) aringă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

scrumbíe (-íi), s. f.1. Un anumit pește marin (Scomber scombrus). – 2. O specie de hering (Alosa pontica). – 3. (Arg., înv.) Gagică, muiere. – 4. (Arg.) Briceag. – Var. scumbrie, scrîmbie. Mr. scumbrie. Mgr. σϰουμπρί, din gr. σϰόυμπρος (Cihac, II, 698; Gáldi 249), cf. alb. scumbri, bg. skomrija, tc. uskumru.Der. scrumbioară, s. f. (varietate de scrumbie, Clupea cultrivensis); scrumbiță, s. f. (varietate de scrumbie, Alosa Nordmanni).

scrînghiță Din copilărie îmi e foarte cunoscută forma rustică, folosită în Moldova, scrînghiță (cu accentul pe î) pentru scrumbie. TDRG inserează pe de o parte forma scrîmbie, pe de alta scrîmbi’ță (pe care n-am auzit-o niciodată pronunțată). Cred că pentru explicarea acestor forme trebuie sa pornim de la o apropiere cu numele do pești rî’bifă, rî’bghiță rî’mghiță, pentru care vezi Felicia Șerban, CL, XV, p. 290-291.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SCRUMBÍE s.f. (Iht.) În general, pește marin migrator din fam. clupeizi, genul Alosa, înrudit cu heringul și cu sardina. Scrumbia-de-Dunăre (Alosa pontica), de 35-45 cm lungime și o greutate de până la 1 kg, scrumbia-de-mare (Alosa maeotica), de până la 35 cm lungime și rizeafca (Alosa caspica) populează Marea Neagră și Caspica, urcând și pe Dunăre; scrumbia mediteraneană (Alosa finta) de până la 45 cm și peștele-de-mai (Alosa vulgaris) de până la 60 cm sunt prezente în mările care scaldă coastele europene, de unde migrează în râurile aferente.

SCRUMBIE ALBASTRĂ s.f. (Iht.) Pește din fam. scombridae, denumit astfel datorită colorației sale, mai cunoscut însă ca macrou (Scomber scomber). – V. macrou.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SCRUMBÍE (< ngr.) s. f. Nume dat unor pești teleosteeni: a) s. albastră = pește din familia scombride, lung de 30-30 cm, cu corpul cilindric, albastru-verzui, cu dungi transversale pe spate, alburiu pe partea ventrală, răspândit în Oc. Atlantic și în unele mări (Scomber scrombus); uscată, se comercializează sub numele de țâri, iar conservată sub numele de macrou; b) s. de Dunăre = pește din fam. clupeide, lung de 30-40 cm, cu corpul alungit și turtit lateral, acoperit cu solzi caduci, pe spate verde-albăstrie, pe laturi alb-argintie (Alosa = Caspialosa pontica). Relict ponto-caspic, se întâlnește în M. Azov și M. Neagră, de unde migrează în fluvii, inclusiv în Dunăre, unde se și reproduce. Numele de s. de D. este uneori folosit și pentru rizeafcă, specie înrudită cu care este adesea confundată. S. de mare = specie asemănătoare cu s. de Dunăre, dar mai mică, cu câteva pete negre, rotunde, pe laturile corpului (Alosa maeotica). Relict ponto-caspic întâlnit mai ales în M. Neagră și M. Azov iar în timpul verii și în lacul Razelm. Numită și s. albă de mare.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

scabie, scabii s. f. (intl.) prostituată.

scrumbie, scrumbii s. f. (peior.) om nespălat, murdar, rău mirositor.

Intrare: scabie
  • silabație: sca-bi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scabie
  • scabia
plural
  • scabii
  • scabiile
genitiv-dativ singular
  • scabii
  • scabiei
plural
  • scabii
  • scabiilor
vocativ singular
plural
scambie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scrumbie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrumbie
  • scrumbia
plural
  • scrumbii
  • scrumbiile
genitiv-dativ singular
  • scrumbii
  • scrumbiei
plural
  • scrumbii
  • scrumbiilor
vocativ singular
plural
scâmbie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scrâmbie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scrâmnie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scrubrie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scrumbrie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scumbie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scumbrie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scurmie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scurumie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scabie, scabiisubstantiv feminin

  • 1. Boală parazitară a pielii, la oameni și la animale, produsă de un artropod, care se manifestă prin mâncărime, iritații, căderea părului etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

scrumbie, scrumbiisubstantiv feminin

  • 1. (Adesea cu determinarea „de Dunăre”) Specie de pește teleosteean, lung de 30-40 cm, cu corpul alungit și turtit lateral, acoperit cu solzi mari, albi-argintii, care primăvara intră din mare în Dunăre, unde își depune icrele (Alosa pontica). DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. (Adesea cu determinarea „albastră”) Specie de pește teleosteean de mare, lung de 20-30 cm, cu corpul aproape cilindric, acoperit cu solzi mărunți, albaștri-verzui pe spate (Scomber scombrus). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A scos muntencii dintr-o putină o scrumbie bună, ținînd-o atîrnată de coadă cu cleștele delicat al degetelor. SADOVEANU, B. 177. DLRLC
    • format_quote Scrumbiile se prind numai în luna lui aprilie. I. IONESCU, M. 86. DLRLC
    • format_quote Foaie verde trei scrumbii, Dorule, de unde vii? De la tîrg de peste Jii. ȘEZ. XIV 150. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.