scrînghiță Din copilărie îmi e foarte cunoscută forma rustică, folosită în Moldova, scrînghiță (cu accentul pe î) pentru scrumbie. TDRG inserează pe de o parte forma scrîmbie, pe de alta scrîmbi’ță (pe care n-am auzit-o niciodată pronunțată). Cred că pentru explicarea acestor forme trebuie sa pornim de la o apropiere cu numele do pești rî’bifă, rî’bghiță rî’mghiță, pentru care vezi Felicia Șerban, CL, XV, p. 290-291.