SCAMATÓR, scamatori, s. m. Actor de circ care face scamatorii; prestidigitator, boscar. – Cf. fr. escamoteur.

SCAMATÓR, scamatori, s. m. Actor de circ care face scamatorii; prestidigitator, boscar. – Cf. fr. escamoteur.

SCAMATÓR, scamatori, s. m. Persoană care face scamatorii; prestidigitator. Cum stătea cu mîna neclintit întinsă, părea un scamator care... se pregătește pentru un mare număr final. C. PETRESCU, Î. I 13. Era căruța lui Mihail Gherlaș, scamatorul. SAHIA, N. 65. Un rînd de haine, un palton vechi, cîteva rufe cusute de surori ies una după alta, ca din pălăria unui scamator. BASSARABESCU, S. N. 68.

SCAMATÓR s.m. Cel care face scamatorii; prestidigitator. [Cf. fr. escamoteur].

SCAMATÓR s. m. cel care face scamatorii; prestidigitator. (după fr. escamoteur)

SCAMATÓR ~i m. Persoană care face scamatorii; prestidigitator; iluzionist. /<fr. escamateur

scamator m. 1. cel ce scamotează; 2. fig. pungaș (= fr. escamoteur).

scamatór, -oáre s. (indirect d. fr. escamoteur, care escamotează. V. escamotez). Boscar, prestidigitator, pehlivan, acela care înșeală vederea făcîndu-te să vezĭ lucrurĭ închipuite (De ex., scoate oŭă dintr’o traistă călcată’n picioare). Fig. Șarlatan.

scamatór s. m., pl. scamatóri

scamatór s. m., pl. scamatóri

SCAMATÓR s. v. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan.

SCAMATÓR s. iluzionist, prestidigitator, (reg.) boscar, (înv.) cabaz. (~ la circ.)

SCAMATOR s. iluzionist, prestidigitator, (reg.) boscar, (înv.) cabaz. (~ la circ.)

scamator s. v. ESCROC. HOȚ. IMPOSTOR. ÎNȘELĂTOR. PUNGAȘ. ȘARLATAN. ȘNAPAN.

scamatór (-ri), s. m. – Prestidigitator, magician. Fr. escamoteur (Candrea; Tiktin; Graur, BL, V, 75); poate în vocalism a influențat rus. skomuroh „acrobat”. – Der. scamatorie, s. f. (prestidigitație).

scămătór, scămătoáre, s.n. (reg.) unealtă cu care se freacă pielea de oaie pentru a o curăța de lână și pentru a o întrebuința ca învelitoare pentru brânza de burduf.