scăpărător, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~oare / E: scăpăra¹ + -tor] 1 sf (Mpl) Instrument format din amnar, cremene și iască (sau fitil), cu care se scapără¹, pentru a aprinde ceva Si: (pop) scăpărământ, (îvr) scăpărătură (1), (reg) scăpărar, scăpărici. 2 sf (Reg; spc; mpl) Chibrit (1). 3 sf (Reg; spc; mpl) Brichetă¹. 4 sf (Rar; pex; mpl) Scânteie, flacără produse cu scăpărătoarea (1-3). 5 sf (Rar; mpl) Parte a unei cutii de chibrituri (acoperită cu un strat de fosfor roșu) pe care se freacă chibritul pentru a se aprinde. 6 sf (Trs; mpl) Percutor al unei arme de foc. 7 a (Mai ales d. surse de lumină) Care scapără¹ (14). 8 sm (Ent; reg) Licurici (Lampyris noctiluca). 9 a (D. ochi, privire) Care scapără¹ (20) Si: scânteietor (3), sclipitor (5). 10 a (Fig; d. oameni) Dotat cu o inteligență vie, cu un talent deosebit și de obicei spontan (ce impresioneză puternic) Si: scânteietor (4), sclipitor (6), strălucitor. 11 a (Fig; d. manifestări, însușiri ale oamenilor) Care arată o inteligență sau un talent ieșite din comun Si: scânteietor (5), sclipitor (7), strălucitor.

SCĂPĂRĂTOARE, scăpărători, s. f. (Mai ales la pl.) Obiecte (cremene, amnar etc.) care servesc la producerea de scîntei. Atunci trase, înfrigurat, din brîu scăpărătorile, bătu cu amnarul în cremene ș-aprinse un fir de iască. SADOVEANU, O. A. II 163. Na, c-am stins focul și am uitat să-mi aprind luleaua. Dar las’ că am scăpărători. CREANGĂ, P. 132. ♦ (Regional) Chibrituri.

SCĂPĂRĂTOR, -OARE, scăpărători, -oare, adj. Scînteietor, strălucitor, sclipitor. Căpitanul era om bine legat, smolit, cu ochii scăpărători. SADOVEANU, O. VI 205. ◊ Fig. Cînd s-a întors, era alt om. Aceeași inteligență scăpărătoare, aceeași vervă seducătoare, dar cu totul alt mod de a gîndi. VLAHUȚĂ, O. A. 470.

SCĂPĂRĂTOARE ~ori f. Bucată de oțel, care, lovită de cremene, produce scântei; amnar. /a scăpăra + suf. ~ătoare

SCĂPĂRĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și fig. Care scapără; scânteietor. /a scăpăra + suf. ~ător

scăpărători f. pl. unealtă de scăpărat: amnarul, cremenea și iasca fac scăpărătorile.

scăpărătoáre f., pl. orĭ (d. scapăr). Instrument de scăpărat, de dat foc (cum e cocoșu puștiĭ): pune plumbiĭ supt scăpărătoare (Cjb.). Pl. Amnaru, cremenea și ĭasca (saŭ aprinzătoarea modernă cu benzină orĭ fără benzină).

scăpărătoare s. f., g.-d. art. scăpărătorii; pl. scăpărători

scăpărător adj. m., pl. scăpărători; f. sg. și pl. scăpărătoare

scăpărătoare s. f., g.-d. art. scăpărătorii; pl. scăpărători

scăpărător adj. m., pl. scăpărători; f. sg. și pl. scăpărătoare

scăpărătoare s. f., g.-d. art. scăpărătorii; pl. scăpărători

scăpărător adj. m., pl. scăpărători; f. sg. și pl. scăparătoare

SCĂPĂRĂTOARE s. v. brichetă, chibrit, cocoș.

SCĂPĂRĂTOARE s. (pop.) scăpărământ, (reg.) scăpărar, scăpărătură. (~ cu cremene, iască și amnar.)

SCĂPĂRĂTOR adj. v. strălucitor.

scăpărătoare s. v. BRICHETĂ. CHIBRIT. COCOȘ.

SCĂPĂRĂTOARE s. (pop.) scăpărămînt, (reg.) scăpărar, scăpărătură. (~ cu cremene, iască și amnar.)

SCĂPĂRĂTOR adj. scînteietor, sclipitor, strălucitor, (rar) sticlitor. (Ochi ~.)