opțiuni
  • info

9 definiții pentru scăpărător

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂPĂRĂTOR, -OARE, scăpărători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scapără; scânteietor, sclipitor. ♦ Fig. Extrem de inteligent, dotat cu o inteligență vie. 2. S. f. Obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei. ♦ (Reg.) Chibrit. – Scăpăra + suf. -ător.

SCĂPĂRĂTOR, -OARE, scăpărători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scapără; scânteietor, sclipitor. ♦ Fig. Extrem de inteligent, dotat cu o inteligență vie. 2. S. f. Obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei. ♦ (Reg.) Chibrit. – Scăpăra + suf. -ător.

scăpărător, ~oare [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~oare / E: scăpăra1 + -tor] 1 sf (Mpl) Instrument format din amnar, cremene și iască (sau fitil), cu care se scapără1, pentru a aprinde ceva Si: (pop) scăpărământ, (îvr) scăpărătură (1), (reg) scăpărar, scăpărici. 2 sf (Reg; spc; mpl) Chibrit (1). 3 sf (Reg; spc; mpl) Brichetă1. 4 sf (Rar; pex; mpl) Scânteie, flacără produse cu scăpărătoarea (1-3). 5 sf (Rar; mpl) Parte a unei cutii de chibrituri (acoperită cu un strat de fosfor roșu) pe care se freacă chibritul pentru a se aprinde. 6 sf (Trs; mpl) Percutor al unei arme de foc. 7 a (Mai ales d. surse de lumină) Care scapără1 (14). 8 sm (Ent; reg) Licurici (Lampyris noctiluca). 9 a (D. ochi, privire) Care scapără1 (20) Si: scânteietor (3), sclipitor (5). 10 a (Fig; d. oameni) Dotat cu o inteligență vie, cu un talent deosebit și de obicei spontan (ce impresioneză puternic) Si: scânteietor (4), sclipitor (6), strălucitor. 11 a (Fig; d. manifestări, însușiri ale oamenilor) Care arată o inteligență sau un talent ieșite din comun Si: scânteietor (5), sclipitor (7), strălucitor.

SCĂPĂRĂTOR, -OARE, scăpărători, -oare, adj. Scînteietor, strălucitor, sclipitor. Căpitanul era om bine legat, smolit, cu ochii scăpărători. SADOVEANU, O. VI 205. ◊ Fig. Cînd s-a întors, era alt om. Aceeași inteligență scăpărătoare, aceeași vervă seducătoare, dar cu totul alt mod de a gîndi. VLAHUȚĂ, O. A. 470.

SCĂPĂRĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și fig. Care scapără; scânteietor. /a scăpăra + suf. ~ător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scăpărător adj. m., pl. scăpărători; f. sg. și pl. scăpărătoare

scăpărător adj. m., pl. scăpărători; f. sg. și pl. scăpărătoare

scăpărător adj. m., pl. scăpărători; f. sg. și pl. scăparătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCĂPĂRĂTOR adj. v. strălucitor.

SCĂPĂRĂTOR adj. scînteietor, sclipitor, strălucitor, (rar) sticlitor. (Ochi ~.)

Intrare: scăpărător
scăpărător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scăpărător
  • scăpărătorul
  • scăpărătoru‑
  • scăpărătoare
  • scăpărătoarea
plural
  • scăpărători
  • scăpărătorii
  • scăpărătoare
  • scăpărătoarele
genitiv-dativ singular
  • scăpărător
  • scăpărătorului
  • scăpărătoare
  • scăpărătoarei
plural
  • scăpărători
  • scăpărătorilor
  • scăpărătoare
  • scăpărătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scăpărător, scăpărătoareadjectiv

  • 1. Care scapără. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sclipitor scânteietor sticlitor strălucitor
    • format_quote Căpitanul era om bine legat, smolit, cu ochii scăpărători. SADOVEANU, O. VI 205. DLRLC
    • format_quote figurat Cînd s-a întors, era alt om. Aceeași inteligență scăpărătoare, aceeași vervă seducătoare, dar cu totul alt mod de a gîndi. VLAHUȚĂ, O. A. 470. DLRLC
    • 1.1. figurat Extrem de inteligent, dotat cu o inteligență vie. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Scăpăra + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.