3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂLĂMBĂIÉRE s. f. v. scălâmbăiere.

SCĂLĂMBĂIÉRE s. f. v. scălâmbăiere.

SCĂLĂMBĂIÉRE s. f. v. scălîmbăiere.

SCĂLĂMBĂIÁ vb. I v. scălâmbăia.

SCĂLĂMBĂIÁ vb. I v. scălâmbăia.

SCĂLÂMBÁRE s. f. v. scălâmbăiere.

SCĂLÂMBÁRE s. f. v. scălâmbăiere.

SCĂLÂMBĂIÉRE, scălâmbăieri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a se scălâmbăia și rezultatul ei; scălâmbăială, scălâmbătură. [Pr.: -bă-ie-.Var.: scălâmbăiére, scălâmbáre s. f.] – V. scălâmbăia.

SCĂLÂMBĂIÉRE, scălâmbăieri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a se scălâmbăia și rezultatul ei: scălâmbăială, scălâmbătură. [Pr.: -bă-ie-.Var.: scălămbăiére, scălâmbáre s. f.] – V. scălâmbăia.

SCĂLĂMBĂIÁ vb. I v. scălîmbăia.

SCĂLÎMBÁRE, scălîmbări, s. f. Faptul de a (se) scălîmba; strîmbătură, scălîmbăială. Ce mindre scălîmbări unul făcea. BOLLIAC, O. 108.

SCĂLÎMBĂIÁ, scălîmbăiez, vb. I. Refl. (Și în forma scălămbăia) A se schimonosi, a se strîmba, a se poci. Ori de cîte ori ne aflam numai noi doi, se scălămbăia la mine, mă suduia. STANCU, D. 25. Înaintea noastră... scălămbăindu-se și schimonosindu-se țopăia de-a-ndăratelea, fluturînd o năframă neagră, Pirgu. M. I. CARAGIALE, C. 156. – Variantă: scălămbăiá vb. I.

SCĂLÎMBĂIÉRE, scălîmbăieri, s. f. (Și în forma scălămbăiere) Faptul de a se scălîmbăia; scălîmbăială. Ce bestii, zise Dan, arătind cu dezgust spre ceata care se depărta cu zbierete și scălîmbăieri de sălbateci. VLAHUȚĂ, O. A. III 47. – Variantă: scălămbăiére s. f.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scălâmbăiére (pop., fam.) s. f., g.-d. art. scălâmbăiérii; pl. scălâmbăiéri

scălâmbăiére s. f., g.-d. art. scălâmbăiérii; pl. scălâmbăiéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SCĂLÂMBĂIÉRE s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, grimasă, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, schimonoseală, schimonosire, schimonositură, sclifoseală, strâmbătură, toană.

scălîmbăiere s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. GRIMASĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCHIMONOSEALĂ. SCHIMONOSIRE. SCHIMONOSITURĂ. SCLIFOSEALĂ. STRÎMBĂTURĂ. TOANĂ.

Intrare: scălămbăia (1 -băi)
scălămbăia (1 -băi) verb grupa I conjugarea I
verb (V105)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scălămbăia
  • scălămbăiere
  • scălămbăiat
  • scălămbăiatu‑
  • scălămbăind
  • scălămbăindu‑
singular plural
  • scălămbăie
  • scălămbăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scălămbăi
(să)
  • scălămbăi
  • scălămbăiam
  • scălămbăiai
  • scălămbăiasem
a II-a (tu)
  • scălămbăi
(să)
  • scălămbăi
  • scălămbăiai
  • scălămbăiași
  • scălămbăiaseși
a III-a (el, ea)
  • scălămbăie
(să)
  • scălămbăie
  • scălămbăia
  • scălămbăie
  • scălămbăiase
plural I (noi)
  • scălămbăiem
(să)
  • scălămbăiem
  • scălămbăiam
  • scălămbăiarăm
  • scălămbăiaserăm
  • scălămbăiasem
a II-a (voi)
  • scălămbăiați
(să)
  • scălămbăiați
  • scălămbăiați
  • scălămbăiarăți
  • scălămbăiaserăți
  • scălămbăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • scălămbăie
(să)
  • scălămbăie
  • scălămbăiau
  • scălămbăia
  • scălămbăiaseră
Intrare: scălămbăia (1 -băiez)
scălămbăia (1 -băiez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scălămbăia
  • scălămbăiere
  • scălămbăiat
  • scălămbăiatu‑
  • scălămbăind
  • scălămbăindu‑
singular plural
  • scălămbăia
  • scălămbăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scălămbăiez
(să)
  • scălămbăiez
  • scălămbăiam
  • scălămbăiai
  • scălămbăiasem
a II-a (tu)
  • scălămbăiezi
(să)
  • scălămbăiezi
  • scălămbăiai
  • scălămbăiași
  • scălămbăiaseși
a III-a (el, ea)
  • scălămbăia
(să)
  • scălămbăieze
  • scălămbăia
  • scălămbăie
  • scălămbăiase
plural I (noi)
  • scălămbăiem
(să)
  • scălămbăiem
  • scălămbăiam
  • scălămbăiarăm
  • scălămbăiaserăm
  • scălămbăiasem
a II-a (voi)
  • scălămbăiați
(să)
  • scălămbăiați
  • scălămbăiați
  • scălămbăiarăți
  • scălămbăiaserăți
  • scălămbăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • scălămbăia
(să)
  • scălămbăieze
  • scălămbăiau
  • scălămbăia
  • scălămbăiaseră
Intrare: scălâmbăiere
scălâmbăiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scălâmbăiere
  • scălâmbăierea
plural
  • scălâmbăieri
  • scălâmbăierile
genitiv-dativ singular
  • scălâmbăieri
  • scălâmbăierii
plural
  • scălâmbăieri
  • scălâmbăierilor
vocativ singular
plural
scălămbăiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scălămbăiere
  • scălămbăierea
plural
  • scălămbăieri
  • scălămbăierile
genitiv-dativ singular
  • scălămbăieri
  • scălămbăierii
plural
  • scălămbăieri
  • scălămbăierilor
vocativ singular
plural
scălâmbare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scălâmbare
  • scălâmbarea
plural
  • scălâmbări
  • scălâmbările
genitiv-dativ singular
  • scălâmbări
  • scălâmbării
plural
  • scălâmbări
  • scălâmbărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)