2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂLĂMBĂIÉRE s. f. v. scălâmbăiere.

SCĂLĂMBĂIÉRE s. f. v. scălâmbăiere.

scălămbăiere sf vz scălâmbăiere

SCĂLĂMBĂIÉRE s. f. v. scălîmbăiere.

SCĂLĂMBĂIÁ vb. I v. scălâmbăia.

SCĂLĂMBĂIÁ vb. I v. scălâmbăia.

SCĂLÂMBÁ vb. I v. scălâmbăia.

SCĂLÂMBÁ vb. I v. scălâmbăia.

SCĂLÂMBÁRE s. f. v. scălâmbăiere.

SCĂLÂMBÁRE s. f. v. scălâmbăiere.

SCĂLÂMBĂIÁ, scălấmbăi, vb. I. Refl. (Pop și fam.) A se strâmba, a se schimonosi. [Pr.: -bă-ia.Prez. ind. și: scălămbăiez.Var.: scălămbăia, scălâmbă vb. I] – Din scălâmb.

SCĂLÂMBĂIÉRE, scălâmbăieri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a se scălâmbăia și rezultatul ei; scălămbăială, scălâmbătură. [Pr.: -bă-ie-.Var.: scălâmbăiére, scălâmbáre s. f.] – V. scălâmbăia.

scălâmbare sf vz scălâmbăiere

scălâmbăia [At: I. GOLESCU, C. / P: ~bă-ia / V: i, ~ba, ~lăm~, ~limba, ~limbăi / Pzi: scălâmbăi, ~iez / E: scălâmb] 1-2 vrt (Pfm; c. i. ființe sau părți ale corpului lor) A (se) strâmba (3-4). 3 vr (D. oameni, d. fața sau părți ale corpului lor) A face grimase (1). 4 vr (D. oameni) A face nazuri, mofturi.

scălâmbăiere sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~bă-ie~ / V: ~lăm~, ~bare, scălimbare, ~imbăire / Pl: ~ri / E: scălâmbăia] 1 (Pfm) Strâmbare, deformare a unei ființe sau a unor părți ale ale corpului ei Si: (pfm) scălâmbăială (1), scălâmbăitură (1). 2 Grimasă (1). 3 Comportament năzuros, mofturos Si: scălâmbăială (3), scălâmbăitură (3).

scălimbare sf vz scălâmbăiere

scălimbăire sf vz scălâmbăiere

SCĂLÂMBĂIÁ, scălâmbăiez, vb. I. Refl. (Pop. și fam.) A se strâmba, a se schimonosi. [Pr.: -bă-iaVar.: scălămbăiá, scălâmbá, vb. I.] – Din scălâmb.

SCĂLÂMBĂIÉRE, scălâmbăieri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a se scălâmbăia și rezultatul ei: scălâmbăială, scălâmbătură. [Pr.: -bă-ie-.Var.: scălămbăiére, scălâmbáre s. f.] – V. scălâmbăia.

SCĂLĂMBĂIÁ vb. I v. scălîmbăia.

SCĂLÎMBĂIÁ, scălîmbăiez, vb. I. Refl. (Și în forma scălămbăia) A se schimonosi, a se strîmba, a se poci. Ori de cîte ori ne aflam numai noi doi, se scălămbăia la mine, mă suduia. STANCU, D. 25. Înaintea noastră... scălămbăindu-se și schimonosindu-se țopăia de-a-ndăratelea, fluturînd o năframă neagră, Pirgu. M. I. CARAGIALE, C. 156. – Variantă: scălămbăiá vb. I.

SCĂLÎMBĂIÉRE, scălîmbăieri, s. f. (Și în forma scălămbăiere) Faptul de a se scălîmbăia; scălîmbăială. Ce bestii, zise Dan, arătînd cu dezgust spre ceata care se depărta cu zbierete și scălîmbăieri de sălbateci. VLAHUȚĂ, O. A. III 47. – Variantă: scălămbăiére s. f.

A SE SCĂLÂMBĂIÁ pers. 3 se ~iáză intranz. pop. (mai ales despre încălțăminte) A-și pierde forma inițială (prin întrebuințarea îndelungată sau neglijentă); a se șonți; a se scâlcia; a se scrombi. /Din scălâmb

A SCĂLÂMBĂIÁ ~iéz tranz. rar A face să se scălâmbăieze. [Sil. -bă-ia] /Din scălâmb

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!scălâmbăia (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se scălâmbăie; conj. prez. 3 să se scălâmbăie; ger. scălâmbăindu-se

scălâmbăiere (pop., fam.) s. f., g.-d. art. scălâmbăierii; pl. scălâmbăieri

scălâmbăiá vb., ind. prez. 1 sg. scălâmbăiéz/scălâmbăi; conj. prez. 3 sg. și pl. scălâmbăiéze/scălâmbăie; ger. scălâmbăínd

scălâmbăiére s. f., g.-d. art. scălâmbăiérii; pl. scălâmbăiéri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCĂLÂMBĂIÁ vb. v. afecta, deforma, desfigura, fandosi, maimuțări, poci, prosti, schimonosi, sclifosi, sluți, strâmba, urâți.

SCĂLÂMBĂIÉRE s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, grimasă, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, schimonoseală, schimonosire, schimonositură, sclifoseală, strâmbătură, toană.

scălîmbăia vb. v. AFECTA. DEFORMA. DESFIGURA. FANDOSI. MAIMUȚĂRI. POCI. PROSTI. SCHIMONOSI. SCLIFOSI. SLUȚI. STRÎMBA. URÎȚI.

scălîmbăiere s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. GRIMASĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCHIMONOSEALĂ. SCHIMONOSIRE. SCHIMONOSITURĂ. SCLIFOSEALĂ. STRÎMBĂTURĂ. TOANĂ.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

scălâmbăi, scălâmbăi v. r. (pop.) a se schimonosi

Intrare: scălâmbăia
scălâmbăia1 (1 -i) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V105)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scălâmbăia
  • scălâmbăiere
  • scălâmbăiat
  • scălâmbăiatu‑
  • scălâmbăind
  • scălâmbăindu‑
singular plural
  • scălâmbăie
  • scălâmbăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scălâmbăi
(să)
  • scălâmbăi
  • scălâmbăiam
  • scălâmbăiai
  • scălâmbăiasem
a II-a (tu)
  • scălâmbăi
(să)
  • scălâmbăi
  • scălâmbăiai
  • scălâmbăiași
  • scălâmbăiaseși
a III-a (el, ea)
  • scălâmbăie
(să)
  • scălâmbăie
  • scălâmbăia
  • scălâmbăie
  • scălâmbăiase
plural I (noi)
  • scălâmbăiem
(să)
  • scălâmbăiem
  • scălâmbăiam
  • scălâmbăiarăm
  • scălâmbăiaserăm
  • scălâmbăiasem
a II-a (voi)
  • scălâmbăiați
(să)
  • scălâmbăiați
  • scălâmbăiați
  • scălâmbăiarăți
  • scălâmbăiaserăți
  • scălâmbăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • scălâmbăie
(să)
  • scălâmbăie
  • scălâmbăiau
  • scălâmbăia
  • scălâmbăiaseră
scălămbăia1 (1 -i) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V105)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scălămbăia
  • scălămbăiere
  • scălămbăiat
  • scălămbăiatu‑
  • scălămbăind
  • scălămbăindu‑
singular plural
  • scălămbăie
  • scălămbăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scălămbăi
(să)
  • scălămbăi
  • scălămbăiam
  • scălămbăiai
  • scălămbăiasem
a II-a (tu)
  • scălămbăi
(să)
  • scălămbăi
  • scălămbăiai
  • scălămbăiași
  • scălămbăiaseși
a III-a (el, ea)
  • scălămbăie
(să)
  • scălămbăie
  • scălămbăia
  • scălămbăie
  • scălămbăiase
plural I (noi)
  • scălămbăiem
(să)
  • scălămbăiem
  • scălămbăiam
  • scălămbăiarăm
  • scălămbăiaserăm
  • scălămbăiasem
a II-a (voi)
  • scălămbăiați
(să)
  • scălămbăiați
  • scălămbăiați
  • scălămbăiarăți
  • scălămbăiaserăți
  • scălămbăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • scălămbăie
(să)
  • scălămbăie
  • scălămbăiau
  • scălămbăia
  • scălămbăiaseră
scălâmbăia2 (1 -iez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scălâmbăia
  • scălâmbăiere
  • scălâmbăiat
  • scălâmbăiatu‑
  • scălâmbăind
  • scălâmbăindu‑
singular plural
  • scălâmbăia
  • scălâmbăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scălâmbăiez
(să)
  • scălâmbăiez
  • scălâmbăiam
  • scălâmbăiai
  • scălâmbăiasem
a II-a (tu)
  • scălâmbăiezi
(să)
  • scălâmbăiezi
  • scălâmbăiai
  • scălâmbăiași
  • scălâmbăiaseși
a III-a (el, ea)
  • scălâmbăia
(să)
  • scălâmbăieze
  • scălâmbăia
  • scălâmbăie
  • scălâmbăiase
plural I (noi)
  • scălâmbăiem
(să)
  • scălâmbăiem
  • scălâmbăiam
  • scălâmbăiarăm
  • scălâmbăiaserăm
  • scălâmbăiasem
a II-a (voi)
  • scălâmbăiați
(să)
  • scălâmbăiați
  • scălâmbăiați
  • scălâmbăiarăți
  • scălâmbăiaserăți
  • scălâmbăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • scălâmbăia
(să)
  • scălâmbăieze
  • scălâmbăiau
  • scălâmbăia
  • scălâmbăiaseră
scălămbăia2 (1 -iez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scălămbăia
  • scălămbăiere
  • scălămbăiat
  • scălămbăiatu‑
  • scălămbăind
  • scălămbăindu‑
singular plural
  • scălămbăia
  • scălămbăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scălămbăiez
(să)
  • scălămbăiez
  • scălămbăiam
  • scălămbăiai
  • scălămbăiasem
a II-a (tu)
  • scălămbăiezi
(să)
  • scălămbăiezi
  • scălămbăiai
  • scălămbăiași
  • scălămbăiaseși
a III-a (el, ea)
  • scălămbăia
(să)
  • scălămbăieze
  • scălămbăia
  • scălămbăie
  • scălămbăiase
plural I (noi)
  • scălămbăiem
(să)
  • scălămbăiem
  • scălămbăiam
  • scălămbăiarăm
  • scălămbăiaserăm
  • scălămbăiasem
a II-a (voi)
  • scălămbăiați
(să)
  • scălămbăiați
  • scălămbăiați
  • scălămbăiarăți
  • scălămbăiaserăți
  • scălămbăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • scălămbăia
(să)
  • scălămbăieze
  • scălămbăiau
  • scălămbăia
  • scălămbăiaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scălâmba
  • scălâmbare
  • scălâmbat
  • scălâmbatu‑
  • scălâmbând
  • scălâmbându‑
singular plural
  • scălâmbea
  • scălâmbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scălâmbez
(să)
  • scălâmbez
  • scălâmbam
  • scălâmbai
  • scălâmbasem
a II-a (tu)
  • scălâmbezi
(să)
  • scălâmbezi
  • scălâmbai
  • scălâmbași
  • scălâmbaseși
a III-a (el, ea)
  • scălâmbea
(să)
  • scălâmbeze
  • scălâmba
  • scălâmbă
  • scălâmbase
plural I (noi)
  • scălâmbăm
(să)
  • scălâmbăm
  • scălâmbam
  • scălâmbarăm
  • scălâmbaserăm
  • scălâmbasem
a II-a (voi)
  • scălâmbați
(să)
  • scălâmbați
  • scălâmbați
  • scălâmbarăți
  • scălâmbaserăți
  • scălâmbaseți
a III-a (ei, ele)
  • scălâmbea
(să)
  • scălâmbeze
  • scălâmbau
  • scălâmba
  • scălâmbaseră
scălâmbăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scălimbăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scălimba
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scălâmbăiere
scălâmbăiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scălâmbăiere
  • scălâmbăierea
plural
  • scălâmbăieri
  • scălâmbăierile
genitiv-dativ singular
  • scălâmbăieri
  • scălâmbăierii
plural
  • scălâmbăieri
  • scălâmbăierilor
vocativ singular
plural
scălămbăiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scălămbăiere
  • scălămbăierea
plural
  • scălămbăieri
  • scălămbăierile
genitiv-dativ singular
  • scălămbăieri
  • scălămbăierii
plural
  • scălămbăieri
  • scălămbăierilor
vocativ singular
plural
scălâmbare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scălâmbare
  • scălâmbarea
plural
  • scălâmbări
  • scălâmbările
genitiv-dativ singular
  • scălâmbări
  • scălâmbării
plural
  • scălâmbări
  • scălâmbărilor
vocativ singular
plural
scălimbare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scălimbăire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scălâmbăia, scălâmbăiverb

  • 1. popular familiar A se strâmba, a se schimonosi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ori de cîte ori ne aflam numai noi doi, se scălămbăia la mine, mă suduia. STANCU, D. 25. DLRLC
    • format_quote Înaintea noastră... scălămbăindu-se și schimonosindu-se țopăia de-a-ndăratelea, fluturînd o năframă neagră, Pirgu. M. I. CARAGIALE, C. 156. DLRLC
etimologie:
  • scălâmb DEX '09 DEX '98

scălâmbăiere, scălâmbăierisubstantiv feminin

  • 1. popular familiar Acțiunea de a se scălâmbăia și rezultatul ei. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ce bestii, zise Dan, arătînd cu dezgust spre ceata care se depărta cu zbierete și scălîmbăieri de sălbateci. VLAHUȚĂ, O. A. III 47. DLRLC
etimologie:
  • vezi scălâmbăia DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.