4 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCĂLÂMBÁT, -Ă adj. v. scălâmbăiat.

SCĂLÂMBÁT, -Ă adj. v. scălâmbăiat.

scălâmbat, a vz scălâmbăiat[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz scălâmbăia LauraGellner

scălâmbat a. sucit, bizar: miniaturi scălâmbate OD.

SCĂLĂMBĂIÁ vb. I v. scălâmbăia.

SCĂLĂMBĂIÁ vb. I v. scălâmbăia.

SCĂLĂMBĂIÁT, -Ă adj. v. scălâmbăiat.

SCĂLĂMBĂIÁT, -Ă adj. v. scălâmbăiat.

SCĂLÂMBÁ vb. I v. scălâmbăia.

SCĂLÂMBÁ vb. I v. scălâmbăia.

SCĂLÂMBĂIÁ, scălấmbăi, vb. I. Refl. (Pop și fam.) A se strâmba, a se schimonosi. [Pr.: -bă-ia.Prez. ind. și: scălămbăiez.Var.: scălămbăia, scălâmbă vb. I] – Din scălâmb.

SCĂLÂMBĂIÁT, -Ă, scălâmbăiați, -te, adj. (Pop. și fam.) Strâmb, sucit; schimonosit, deformat, pocit. [Pr.: -bă-iat.Var.: scălămbăiát, -ă, scălâmbát, -ă adj.] – V. scălâmbăia.

SCĂLÂMBĂIÁT, -Ă, scălâmbăiați, -te, adj. (Pop. și fam.) Strâmb, sucit; schimonosit, deformat, pocit. [Pr.: -bă-iat.Var.: scălămbăiát, -ă, scălâmbát, -ă adj.] – V. scălâmbăia.

scălămbăiat, a vz scălâmbăiat

scălâmbăia [At: I. GOLESCU, C. / P: ~bă-ia / V: i, ~ba, ~lăm~, ~limba, ~limbăi / Pzi: scălâmbăi, ~iez / E: scălâmb] 1-2 vrt (Pfm; c. i. ființe sau părți ale corpului lor) A (se) strâmba (3-4). 3 vr (D. oameni, d. fața sau părți ale corpului lor) A face grimase (1). 4 vr (D. oameni) A face nazuri, mofturi.

scălâmbăiat, a [At: I. GOLESCU, C. / P: ~bă-iat / V: ~lăm~, ~bat / Pl: ~ați, ~e / E: scălâmbăia] 1 (Pfm; d. ființe sau d. părți ale corpului lor) Care este strâmb, diform (din naștere sau prin accident) Si: (pfm) scălâmb (1). 2 (D. manifestări fizice ale ființelor; pex) Care caracterizează ființa scălâmbăiată (1) Si: (pfm) scălâmb (2). 3 (D. obiecte) Care s-a degradat (prin uzură, vechime etc.).

SCĂLÂMBĂIÁ, scălâmbăiez, vb. I. Refl. (Pop. și fam.) A se strâmba, a se schimonosi. [Pr.: -bă-iaVar.: scălămbăiá, scălâmbá, vb. I.] – Din scălâmb.

SCĂLĂMBĂIÁ vb. I v. scălîmbăia.

SCĂLĂMBĂIÁT, -Ă adj. v. scălîmbăiat.

SCĂLÎMBÁ, scălîmbez, vb. I. Tranz. A strîmba, a deforma; fig. a schimba în rău. Nici nu vă mai amăgiți cu deșarta speranță că veți scălîmba vreodată firea romînului. ODOBESCU, S. III 551. ♦ Refl. A se scălîmbăia.

arată toate definițiile

Intrare: scălâmbat
scălâmbat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scălâmbat
  • scălâmbatul
  • scălâmbatu‑
  • scălâmba
  • scălâmbata
plural
  • scălâmbați
  • scălâmbații
  • scălâmbate
  • scălâmbatele
genitiv-dativ singular
  • scălâmbat
  • scălâmbatului
  • scălâmbate
  • scălâmbatei
plural
  • scălâmbați
  • scălâmbaților
  • scălâmbate
  • scălâmbatelor
vocativ singular
plural
Intrare: scălâmba
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scălâmba
  • scălâmbare
  • scălâmbat
  • scălâmbatu‑
  • scălâmbând
  • scălâmbându‑
singular plural
  • scălâmbea
  • scălâmbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scălâmbez
(să)
  • scălâmbez
  • scălâmbam
  • scălâmbai
  • scălâmbasem
a II-a (tu)
  • scălâmbezi
(să)
  • scălâmbezi
  • scălâmbai
  • scălâmbași
  • scălâmbaseși
a III-a (el, ea)
  • scălâmbea
(să)
  • scălâmbeze
  • scălâmba
  • scălâmbă
  • scălâmbase
plural I (noi)
  • scălâmbăm
(să)
  • scălâmbăm
  • scălâmbam
  • scălâmbarăm
  • scălâmbaserăm
  • scălâmbasem
a II-a (voi)
  • scălâmbați
(să)
  • scălâmbați
  • scălâmbați
  • scălâmbarăți
  • scălâmbaserăți
  • scălâmbaseți
a III-a (ei, ele)
  • scălâmbea
(să)
  • scălâmbeze
  • scălâmbau
  • scălâmba
  • scălâmbaseră
Intrare: scălâmbăia
scălâmbăia1 (1 -i) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V105)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scălâmbăia
  • scălâmbăiere
  • scălâmbăiat
  • scălâmbăiatu‑
  • scălâmbăind
  • scălâmbăindu‑
singular plural
  • scălâmbăie
  • scălâmbăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scălâmbăi
(să)
  • scălâmbăi
  • scălâmbăiam
  • scălâmbăiai
  • scălâmbăiasem
a II-a (tu)
  • scălâmbăi
(să)
  • scălâmbăi
  • scălâmbăiai
  • scălâmbăiași
  • scălâmbăiaseși
a III-a (el, ea)
  • scălâmbăie
(să)
  • scălâmbăie
  • scălâmbăia
  • scălâmbăie
  • scălâmbăiase
plural I (noi)
  • scălâmbăiem
(să)
  • scălâmbăiem
  • scălâmbăiam
  • scălâmbăiarăm
  • scălâmbăiaserăm
  • scălâmbăiasem
a II-a (voi)
  • scălâmbăiați
(să)
  • scălâmbăiați
  • scălâmbăiați
  • scălâmbăiarăți
  • scălâmbăiaserăți
  • scălâmbăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • scălâmbăie
(să)
  • scălâmbăie
  • scălâmbăiau
  • scălâmbăia
  • scălâmbăiaseră
scălămbăia1 (1 -i) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V105)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scălămbăia
  • scălămbăiere
  • scălămbăiat
  • scălămbăiatu‑
  • scălămbăind
  • scălămbăindu‑
singular plural
  • scălămbăie
  • scălămbăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scălămbăi
(să)
  • scălămbăi
  • scălămbăiam
  • scălămbăiai
  • scălămbăiasem
a II-a (tu)
  • scălămbăi
(să)
  • scălămbăi
  • scălămbăiai
  • scălămbăiași
  • scălămbăiaseși
a III-a (el, ea)
  • scălămbăie
(să)
  • scălămbăie
  • scălămbăia
  • scălămbăie
  • scălămbăiase
plural I (noi)
  • scălămbăiem
(să)
  • scălămbăiem
  • scălămbăiam
  • scălămbăiarăm
  • scălămbăiaserăm
  • scălămbăiasem
a II-a (voi)
  • scălămbăiați
(să)
  • scălămbăiați
  • scălămbăiați
  • scălămbăiarăți
  • scălămbăiaserăți
  • scălămbăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • scălămbăie
(să)
  • scălămbăie
  • scălămbăiau
  • scălămbăia
  • scălămbăiaseră
scălâmbăia2 (1 -iez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scălâmbăia
  • scălâmbăiere
  • scălâmbăiat
  • scălâmbăiatu‑
  • scălâmbăind
  • scălâmbăindu‑
singular plural
  • scălâmbăia
  • scălâmbăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scălâmbăiez
(să)
  • scălâmbăiez
  • scălâmbăiam
  • scălâmbăiai
  • scălâmbăiasem
a II-a (tu)
  • scălâmbăiezi
(să)
  • scălâmbăiezi
  • scălâmbăiai
  • scălâmbăiași
  • scălâmbăiaseși
a III-a (el, ea)
  • scălâmbăia
(să)
  • scălâmbăieze
  • scălâmbăia
  • scălâmbăie
  • scălâmbăiase
plural I (noi)
  • scălâmbăiem
(să)
  • scălâmbăiem
  • scălâmbăiam
  • scălâmbăiarăm
  • scălâmbăiaserăm
  • scălâmbăiasem
a II-a (voi)
  • scălâmbăiați
(să)
  • scălâmbăiați
  • scălâmbăiați
  • scălâmbăiarăți
  • scălâmbăiaserăți
  • scălâmbăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • scălâmbăia
(să)
  • scălâmbăieze
  • scălâmbăiau
  • scălâmbăia
  • scălâmbăiaseră
scălămbăia2 (1 -iez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scălămbăia
  • scălămbăiere
  • scălămbăiat
  • scălămbăiatu‑
  • scălămbăind
  • scălămbăindu‑
singular plural
  • scălămbăia
  • scălămbăiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scălămbăiez
(să)
  • scălămbăiez
  • scălămbăiam
  • scălămbăiai
  • scălămbăiasem
a II-a (tu)
  • scălămbăiezi
(să)
  • scălămbăiezi
  • scălămbăiai
  • scălămbăiași
  • scălămbăiaseși
a III-a (el, ea)
  • scălămbăia
(să)
  • scălămbăieze
  • scălămbăia
  • scălămbăie
  • scălămbăiase
plural I (noi)
  • scălămbăiem
(să)
  • scălămbăiem
  • scălămbăiam
  • scălămbăiarăm
  • scălămbăiaserăm
  • scălămbăiasem
a II-a (voi)
  • scălămbăiați
(să)
  • scălămbăiați
  • scălămbăiați
  • scălămbăiarăți
  • scălămbăiaserăți
  • scălămbăiaseți
a III-a (ei, ele)
  • scălămbăia
(să)
  • scălămbăieze
  • scălămbăiau
  • scălămbăia
  • scălămbăiaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scălâmba
  • scălâmbare
  • scălâmbat
  • scălâmbatu‑
  • scălâmbând
  • scălâmbându‑
singular plural
  • scălâmbea
  • scălâmbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • scălâmbez
(să)
  • scălâmbez
  • scălâmbam
  • scălâmbai
  • scălâmbasem
a II-a (tu)
  • scălâmbezi
(să)
  • scălâmbezi
  • scălâmbai
  • scălâmbași
  • scălâmbaseși
a III-a (el, ea)
  • scălâmbea
(să)
  • scălâmbeze
  • scălâmba
  • scălâmbă
  • scălâmbase
plural I (noi)
  • scălâmbăm
(să)
  • scălâmbăm
  • scălâmbam
  • scălâmbarăm
  • scălâmbaserăm
  • scălâmbasem
a II-a (voi)
  • scălâmbați
(să)
  • scălâmbați
  • scălâmbați
  • scălâmbarăți
  • scălâmbaserăți
  • scălâmbaseți
a III-a (ei, ele)
  • scălâmbea
(să)
  • scălâmbeze
  • scălâmbau
  • scălâmba
  • scălâmbaseră
scălâmbăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scălimbăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scălimba
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: scălâmbăiat
scălâmbăiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scălâmbăiat
  • scălâmbăiatul
  • scălâmbăiatu‑
  • scălâmbăia
  • scălâmbăiata
plural
  • scălâmbăiați
  • scălâmbăiații
  • scălâmbăiate
  • scălâmbăiatele
genitiv-dativ singular
  • scălâmbăiat
  • scălâmbăiatului
  • scălâmbăiate
  • scălâmbăiatei
plural
  • scălâmbăiați
  • scălâmbăiaților
  • scălâmbăiate
  • scălâmbăiatelor
vocativ singular
plural
scălămbăiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scălămbăiat
  • scălămbăiatul
  • scălămbăiatu‑
  • scălămbăia
  • scălămbăiata
plural
  • scălămbăiați
  • scălămbăiații
  • scălămbăiate
  • scălămbăiatele
genitiv-dativ singular
  • scălămbăiat
  • scălămbăiatului
  • scălămbăiate
  • scălămbăiatei
plural
  • scălămbăiați
  • scălămbăiaților
  • scălămbăiate
  • scălămbăiatelor
vocativ singular
plural
scălâmbat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scălâmbat
  • scălâmbatul
  • scălâmbatu‑
  • scălâmba
  • scălâmbata
plural
  • scălâmbați
  • scălâmbații
  • scălâmbate
  • scălâmbatele
genitiv-dativ singular
  • scălâmbat
  • scălâmbatului
  • scălâmbate
  • scălâmbatei
plural
  • scălâmbați
  • scălâmbaților
  • scălâmbate
  • scălâmbatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scălâmbat

etimologie:

scălâmba

etimologie:

scălâmbăia scălămbăia scălâmba scălâmbăi scălimbăi scălimba

  • 1. popular familiar A se strâmba, a se schimonosi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: poci schimonosi strâmba attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ori de cîte ori ne aflam numai noi doi, se scălămbăia la mine, mă suduia. STANCU, D. 25.
      surse: DLRLC
    • Înaintea noastră... scălămbăindu-se și schimonosindu-se țopăia de-a-ndăratelea, fluturînd o năframă neagră, Pirgu. M. I. CARAGIALE, C. 156.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • scălâmb
    surse: DEX '09 DEX '98

scălâmbăiat scălămbăiat scălâmbat

etimologie:

  • vezi scălâmbăia
    surse: DEX '09 DEX '98