2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂNTEIÉRE, scânteieri, s. f. Faptul de a scânteia; lumină slabă (și intermitentă). ♦ Variație a strălucirii și a culorii stelelor. [Pr.: -te-ie-] – V. scânteia.

scânteiere sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX / V: (îvr) ~iare, (înv) schin~, (îvr) ~tiere / Pl: ~ri / E: scânteia] 1 Producerea sau împrăștierea de scântei. 2 Ardere (1). 3 Lumină puțin intensă (și intermitentă), ca o scânteie (1) Si: licăr, lucire, (liv) scintilație, scăpărare (5), sclipire (1). 4 (Fiz; șîs efect de ~) Iluminare de durată foarte scurtă și de o întindere, practic, punctuală, a unui ecran fluorescent pe care cade o particulă cu viteză mare Si: scintilație (1). 5 Strălucire specifică, vie, a ochilor, a privirii, care trădează un sentiment puternic, o senzație intensă Si: scăpărare (10), scânteie (3), sclipire (3).

SCÂNTEIÉRE, scânteieri, s. f. Faptul de a scânteia; lumină slabă (și intermitentă). ♦ Variație a strălucirii și a culorii stelelor. [Pr.: -te-ie-] – V. scânteia.

SCÂNTEIÁ, pers. 3 scânteiază, vb. I. Intranz. 1. A licări ca o scânteie; a sclipi, a străluci, a luci. ♦ (Despre ochi) A privi viu, pătrunzător (sub impresia unui sentiment puternic). 2. A împrăștia scântei. [Pr.: -te-ia] – Din scânteie.

SCÂNTEIÁ, pers. 3 scânteiază, vb. I. Intranz. 1. A licări ca o scânteie; a sclipi, a străluci, a luci. ♦ (Despre ochi) A privi viu, pătrunzător (sub impresia unui sentiment puternic). 2. A împrăștia scântei. [Pr.: -te-ia] – Din scânteie.

scânteia [At: CANTEMIR, I. I. I, 41 / P: ~te-ia / V: (îvr) schin~ / Pzi: 3 ~ză, scânteie (A și: (rar) scânteie) / E: scânteie] 1 vi A produce sau a împrăștia scântei (1). 2 vr (Reg; îf schinteia) A se arde (2). 3 vi (Mai ales d. surse de lumină) A produce o lumină puțin intensă (și intermitentă), ca o scânteie (1) Si: a licări, a luci. 4 vi A produce o lumină vie, strălucitoare Si: a străluci, a sclipi (1), a scăpăra1 (15). 5 vi (D. ochi, privire) A avea o strălucire specifică, vie, care trădează un sentiment puternic Si: a luci, a sclipi, a scăpăra1 (20). 6 vi (D. oameni) A privi pătrunzător.

SCÎNTEIÁ, scînteiez, vb. I. Intranz. 1. A licări ca o scînteie (care apare și dispare), a străluci, a luci, a sclipi. Privirea lui s-a dus mai departe, spre oglinzile rîului, care scînteiau printre lunci și spre munții încununați de cețuri albăstrii. SADOVEANU, N. P. 8. Pe frunzele pomilor scînteiau ca niște pietre scumpe picăturile de apă. SANDU-ALDEA, U. P. 195. ◊ Tranz. (Rar) S-au pierdut spre Balcanii, pe care în zilele cu cer limpede, dacă mă sui pe măgură, îi văd lucind, scînteind în lumină spinări gheboase, pietroase. STANCU, D. 193. ♦ (Despre ochi) A privi viu, pătrunzător (sub impresia unui sentiment puternic); a luci, a sclipi. Un gol, deodată, se făcu în jurul bătrînului zburlit și furios, care aștepta gata să lovească, la pîndă, cu ochii scînteind ca o fiară încolțită. BART, E. 301. Cînele se uită, îi scînteiază ochii. DELAVRANCEA, H. T. 266. Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau, răspunse Lăpușneanul, ai căruia ochi scînteiară ca un fulger. NEGRUZZI, S. I 139. ◊ (Poetic) Umbra feței străvezii E albă ca de ceară – Un mort frumos cu ochii vii Ce scînteie-n afară. EMINESCU, O. I 88. 2. A împrăștia scîntei. Ard nuielele trăsnind, Crește para scînteind. ALECSANDRI, P. II 106. ◊ (Poetic) Luceafărul de ziuă scînteia, parc-ar fi fost scos din foc. SANDU-ALDEA, U. P. 128. – Prez. ind. pers. 3 și: scîntéie (EMINESCU, O. I 209). – Variantă: schinteia (MACEDONSKI, O. I 29) vb. I.

SCÎNTEIÉRE, scînteieri, s. f. Acțiunea de a scînteia și rezultatul ei; lumină vie, intermitentă (iradiată sau reflectată). Pe undele negre tremurau uneori scînteieri de lumină. DUNĂREANU, CH. 233. Subt mîngîierile acelorași adieri, fînațul adînc se mlădia în valuri molatice, scînteieri de rouă, aprinsă în lumină de soare. HOGAȘ, M. N. 151. ◊ Fig. Catrina închise pe jumătate ochii, lunecînd spre Ruset scînteierea lor de smoală topită. SADOVEANU, Z. C. 153. – Variantă: schinteiére[1] (MACEDONSKI, O. I 29) s. f. corectată

  1. În original greșit: schiuteiére. LauraGellner

A SCÂNTEIÁ pers. 3 ~iáză intranz. 1) (despre aștri și despre alte surse de lumină) A răspândi o lumină slabă tremurândă; a licări ca o scânteie. Stelele ~iază. 2) A luci, reflectând emanația unei alte surse de lumină; a sclipi. Picăturile de rouă scânteiau în lumina soarelui. 3) (despre ochi) A avea o strălucire deosebită (din cauza unei emoții puternice); a sticli; a sclipi; a luci. 4) A împrăștia scântei. Rugul ~iază. /Din scânteie

scânteià v. 1. a da scântei, a arunca o lumină vie: stelele scânteiază; 2. fig. a străluci de mânie: îi scânteiază ochii.

scînteĭéz v. intr. (d. scînteĭe). Strălucesc foarte viŭ, sclipesc: stelele scînteĭaŭ, ochiĭ lupuluĭ scînteĭaŭ în întuneric. Fig. Mă manifest viŭ, scapăr: acest copil scînteĭază de inteligență, această femeĭe scînteĭază de frumuseță. – Pers III scînteĭe, îld. scînteĭază (Em.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

scânteiére s. f., g.-d. art. scânteiérii; pl. scânteiéri

scânteiére s. f., g.-d. art. scânteiérii; pl. scânteiéri

scânteiá (a ~) vb., ind. prez. 3 scânteiáză, 1 pl. scânteiém; conj. prez. 3 să scânteiéze; ger. scânteínd

scânteiá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. scânteiáză, 1 pl. scânteiém; conj. prez. 3 sg. și pl. scânteiéze; ger. scânteínd

arată toate definițiile

Intrare: scânteiere
scânteiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scânteiere
  • scânteierea
plural
  • scânteieri
  • scânteierile
genitiv-dativ singular
  • scânteieri
  • scânteierii
plural
  • scânteieri
  • scânteierilor
vocativ singular
plural
scânteiare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scântiere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
schinteiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schinteiere
  • schinteierea
plural
  • schinteieri
  • schinteierile
genitiv-dativ singular
  • schinteieri
  • schinteierii
plural
  • schinteieri
  • schinteierilor
vocativ singular
plural
Intrare: scânteia
verb (V213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • scânteia
  • scânteiere
  • scânteiat
  • scânteiatu‑
  • scânteind
  • scânteindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • scânteia
(să)
  • scânteieze
  • scânteia
  • scânteie
  • scânteiase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • scânteia
(să)
  • scânteieze
  • scânteiau
  • scânteia
  • scânteiaseră
verb (V213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • schinteia
  • schinteiere
  • schinteiat
  • schinteiatu‑
  • schinteind
  • schinteindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • schinteia
(să)
  • schinteieze
  • schinteia
  • schinteie
  • schinteiase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • schinteia
(să)
  • schinteieze
  • schinteiau
  • schinteia
  • schinteiaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

scânteiere scânteiare scântiere schinteiere

  • 1. Faptul de a scânteia; lumină slabă (și intermitentă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pe undele negre tremurau uneori scînteieri de lumină. DUNĂREANU, CH. 233.
      surse: DLRLC
    • Subt mîngîierile acelorași adieri, fînațul adînc se mlădia în valuri molatice, scînteieri de rouă, aprinsă în lumină de soare. HOGAȘ, M. N. 151.
      surse: DLRLC
    • figurat Catrina închise pe jumătate ochii, lunecînd spre Ruset scînteierea lor de smoală topită. SADOVEANU, Z. C. 153.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Variație a strălucirii și a culorii stelelor.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi scânteia
    surse: DEX '98 DEX '09

scânteia schinteia

  • 1. A licări ca o scânteie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: luci (vb.) sclipi străluci attach_file 3 exemple
    exemple
    • Privirea lui s-a dus mai departe, spre oglinzile rîului, care scînteiau printre lunci și spre munții încununați de cețuri albăstrii. SADOVEANU, N. P. 8.
      surse: DLRLC
    • Pe frunzele pomilor scînteiau ca niște pietre scumpe picăturile de apă. SANDU-ALDEA, U. P. 195.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv rar S-au pierdut spre Balcanii, pe care în zilele cu cer limpede, dacă mă sui pe măgură, îi văd lucind, scînteind în lumină spinări gheboase, pietroase. STANCU, D. 193.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre ochi) A privi viu, pătrunzător (sub impresia unui sentiment puternic).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
      exemple
      • Un gol, deodată, se făcu în jurul bătrînului zburlit și furios, care aștepta gata să lovească, la pîndă, cu ochii scînteind ca o fiară încolțită. BART, E. 301.
        surse: DLRLC
      • Cînele se uită, îi scînteiază ochii. DELAVRANCEA, H. T. 266.
        surse: DLRLC
      • Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau, răspunse Lăpușneanul, ai căruia ochi scînteiară ca un fulger. NEGRUZZI, S. I 139.
        surse: DLRLC
      • poetic Umbra feței străvezii E albă ca de ceară – Un mort frumos cu ochii vii Ce scînteie-n afară. EMINESCU, O. I 88.
        surse: DLRLC
  • 2. A împrăștia scântei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ard nuielele trăsnind, Crește para scînteind. ALECSANDRI, P. II 106.
      surse: DLRLC
    • poetic Luceafărul de ziuă scînteia, parc-ar fi fost scos din foc. SANDU-ALDEA, U. P. 128.
      surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: scînteie.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • scânteie
    surse: DEX '09 DEX '98