2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAVÁNT, -Ă, savanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu cunoștințe vaste și temeinice, care creează în domeniul științei; erudit. 2. Adj. Care conține multă știință, care denotă știință sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie. Lucrare savantă. – Din fr. savant.

SAVÁNT, -Ă, savanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu cunoștințe vaste și temeinice, care creează în domeniul științei; erudit. 2. Adj. Care conține multă știință, care denotă știință sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie. Lucrare savantă. – Din fr. savant.

savant, ~ă [At: SIS (1859), 61/30 / Pl: ~nți, ~e / E: fr savant] 1-2 smf, a (Persoană) care posedă cunoștințe temeinice și vaste într-unul sau în mai multe domenii ale cunoașterii, îndeosebi ale științei. 3-4 smf, a (Persoană) care creează în domeniul științei Si: erudit, învățat. 5 a (D. manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care denotă multă știință, erudiție. 6 a (D. manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care denotă mult rafinament, multă artă, pricepere, iscusință etc. 7 a (D. lucrări științifice, artistice) Care este făcut după legile științei sau ale artei, conținând date valoroase din aceste domenii. 8 a (D. organizații, colectivități, adunări) Format din savanți (1). 9 a (Pex) Inaccesibil maselor, publicului larg. 10 a (D. cuvinte, construcții ale limbii) Care este împrumutat (recent) din greacă sau din latină ori care este format din elemente grecești sau latinești. 11 a (Pex; d. cuvinte) Care este folosit de oameni instruiți Si: livresc. 12 a (D. cuvinte, construcții ale limbii) Care are la bază limbile și cultura clasică greco-latinică. 13 a (D. cuvinte, construcții ale limbii) Care provine din limbile și cultura clasică greco-latinică. 14 a (D. cuvinte, construcții ale limbii; îoc popular, folcloric) Cult (5). 15 a (D. creații literare) Care este inspirat din cultura clasică sau cultă. 16 a (D. creații literare) Care folosește forme și procedee prozodice clasice sau culte. 17 a (D. unele limbi) Care este folosit (de specialiști) ca limbă de cultură.

SAVÁNT1, -Ă, savanți, -te, adj. Cu cunoștințe vaste și temeinice; foarte învățat. V. erudit, doct. ♦ Care conține multă știință, care denotă știință sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie. Ion Ozun vedea... tot ce oamenii... vînează, pescuiesc, cultivă cu savante atenții și adună pentru belșugul acesta al rafturilor de băcănii. C. PETRESCU, C. V.119. [Anca] arată perfecta cunoștință a sufletului lui Dragomir, pe care-l torturează într-un chip aproape savant. GHEREA, ST. CR. II 238. ◊ (Adverbial) În mijlocul unui atelier cu soarele savant distribuit prin canaturi de sticlă. C. PETRESCU, R. DR. 73.

SAVÁNT2, -Ă, savanți, -te, s. m. și f. Persoană cu vaste și aprofundate cunoștințe în una sau în mai multe ramuri ale științei, creator în domeniul științei. V. erudit. Vezi dincolo, la geam, savantul Privește-adînc în depărtări. Acolo poate se-nfiripă Un nou sistem de irigări. FRUNZĂ, Z. 43. Îl vizitau cei mai iluștri savanți ai lumii. CAMIL PETRESCU, T. II 212.

SAVÁNT, -Ă adj. Cu cunoștințe vaste și profunde; (foarte) învățat; erudit. ♦ Care arată multă erudiție. // s.m. și f. Învățat, om de știință. [< fr. savant < savoir – a ști].

SAVÁNT, -Ă I. adj., s. m. f. (om de știință) cu cunoștințe vaste și profunde; erudit. II. adj. 1. care denotă multă erudiție. 2. (lingv.; despre cuvinte, construcții) împrumutat (recent) din greacă sau latină; format din elemente grecești sau latinești; (p. ext.) folosit de oamenii instruiți, livresc. ◊ care are la bază limbile și cultura greco-latină; cult. ◊ (despre limbi) folosit ca limbă de cultură. (< fr. savant)

SAVÁNT2 ~tă (~ți, ~te) 1) Care posedă cunoștințe vaste și profunde; erudit; doct. 2) Care conține multă știință. Lucrare ~tă. /<fr. savant

SAVÁNT1 ~ta ( ~ți, ~te) m. și f. Persoană specializată în cercetări științifice, având cunoștințe vaste într-un anumit domeniu; învățat. /<fr. savant

savant a. 1. care știe multe (istorie, limbi, științe); 2. în care e știință sau erudițiune: operă savantă, savante adunări EM. ║ m. cel versat în știință.

* savánt, -ă s. (fr. savant, Știutor, un vechĭ part. prezent d, savoir, a ști). Învățat, erudit, plin de știință: savanțiĭ Eŭropeĭ. Adj. Erudit: un profesor savant. Făcut de un savant: operă savantă. Compus din savanțĭ: societate savantă.

ex-savant, ~ă smf [At: IORDAN, L.R.A.198 / Pl: ~nți, ~e / E: ex- + savant] Fost savant.

savánt-atomíst s. m. Om de știință specialist în probleme atomice ◊ „[Un film] închinat savanților-atomiști din Uniunea Sovietică.” Sc. 5 I 62 p. 3 //din savant + atomist//

savánt-patriót s. m. Om de știință patriot ◊ Savantul-patriot, acad. Horia Hulubei a contribuit la crearea și dezvoltarea primelor unități de cercetare din domeniul fizicii în România.” Sc. 24 XI 72 p. 7 (din savant +patriot)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

savant adj. m., s. m., pl. savanți; adj. f., s. f. savantă, pl. savante

savant adj. m., s. m., pl. savanți; adj. f., s. f. savantă, pl. savante

savánt adj. m., s. m., pl. savánți; f. sg. savántă, pl. savánte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SAVÁNT s., adj. 1. s. v. învățat. 2. adj. v. învățat. 3. adj. v. livresc. 4. adj. v. rafinat.

SAVANT s., adj. 1. s. cărturar, erudit, învățat, (înv.) diac, (grecism înv.) sofologiotatos. (Un ~ celebru.) 2. adj. citit, erudit, învățat, (livr.) doct, (livr. rar) sapient, (pop.) știut, (înv. și reg.) pricopsit, știutor. (Un om ~.) 3. adj. cărturăresc, cult, livresc. (Formație lexicală ~.) 4. adj. rafinat. (O ~ mînuire a efectelor sonore.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

savánt (savánți), s. m. – Înțelept, erudit. Fr. savant.Der. savantlîc, s. n. (erudiție).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DOCTUS CUM LIBRO (lat.) savant cu cartea (în mână) – Expresie ironică vizând cărturarii incapabili de o gândire originală.

Doctus cum libro (lat. „Savant, cu cartea-n mînă”) – expresie prin care sînt ironizați cei ce nu exprimă idei și păreri proprii, ci se erijează în învățați folosind emfatic ceea ce au cules din diferite cărți și au memorizat papagalicește. Un bucher care face paradă de erudiție, sau un citatoman înveterat este un „doctus cum libro”.

Intrare: savant (adj.)
savant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • savant
  • savantul
  • savantu‑
  • savantă
  • savanta
plural
  • savanți
  • savanții
  • savante
  • savantele
genitiv-dativ singular
  • savant
  • savantului
  • savante
  • savantei
plural
  • savanți
  • savanților
  • savante
  • savantelor
vocativ singular
plural
Intrare: savant (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • savant
  • savantul
  • savantu‑
plural
  • savanți
  • savanții
genitiv-dativ singular
  • savant
  • savantului
plural
  • savanți
  • savanților
vocativ singular
  • savantule
  • savante
plural
  • savanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

savant, savantăadjectiv

  • 1. Cu cunoștințe vaste și temeinice, care creează în domeniul științei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Care conține multă știință, care denotă știință sau, prin extensiune, artă, pricepere, măiestrie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Lucrare savantă. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Ion Ozun vedea... tot ce oamenii... vînează, pescuiesc, cultivă cu savante atenții și adună pentru belșugul acesta al rafturilor de băcănii. C. PETRESCU, C. V.119. DLRLC
    • format_quote [Anca] arată perfecta cunoștință a sufletului lui Dragomir, pe care-l torturează într-un chip aproape savant. GHEREA, ST. CR. II 238. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial În mijlocul unui atelier cu soarele savant distribuit prin canaturi de sticlă. C. PETRESCU, R. DR. 73. DLRLC
etimologie:

savant, savanțisubstantiv masculin
savantă, savantesubstantiv feminin

  • 1. Persoană cu cunoștințe vaste și temeinice, care creează în domeniul științei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Vezi dincolo, la geam, savantul Privește-adînc în depărtări. Acolo poate se-nfiripă Un nou sistem de irigări. FRUNZĂ, Z. 43. DLRLC
    • format_quote Îl vizitau cei mai iluștri savanți ai lumii. CAMIL PETRESCU, T. II 212. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.