2 intrări
34 de definiții
- explicative DEX (20)
- ortografice DOOM (7)
- etimologice (2)
- sinonime (4)
- arhaisme și regionalisme (1)
Explicative DEX
SARIC, saricuri, s. n. (Înv.) Văl făcut dintr-o țesătură fină (și adesea împodobit cu pietre prețioase), care se înfășură în jurul fesului, alcătuind împreună turbanul turcesc; p. gener. turban. – Din tc. sarik.
SARICĂ, sarici, s. f. Manta țărănească lungă și mițoasă pe dinafară, țesută din fire groase de lână, pe care o poartă oamenii de la munte, mai ales ciobanii. [Pl. și: sarice] – Lat. sarica (= serica).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sarăc sn vz saric
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sarâc sn vz saric
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sarecă sf vz sarică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
saric sn [At: IORGA, S. D. VII, 196 / V: (înv) ~răc, ~râc, sărechi, sărâc / Pl: ~ice, ~uri / E: tc sarik] 1 Văl făcut dintr-o țesătură fină (adesea împodobit cu pietre prețioase) care se înfășura în jurul fesului, alcătuind împreună turbanul turcesc Si: (înv) sariclâc. 2 (Înv; pgn) Turban. 3 (Îrg) Turban de damă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sarică sf [At: VARLAAM, C. 492 / V: (înv) ~recă / A și: (reg) sarică / Pl: ~ici, sărici, (rar) ~ice / E: ml sarica] 1 Manta țărănească lungă și mițoasă pe dinafară, țesută din fire groase (de lână), pe care o poartă oamenii de la munte, mai ales ciobanii. 2 (Pex) Material din care se confecționează sarica (1) Vz suman.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sărâc sn vz saric
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sărechi sn vz saric
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șarică sf vz sarică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SARIC, saricuri, s. n. (Înv.) Văl făcut dintr-o țesătură fină (și adesea împodobit cu pietre prețioase), care se înfășura în jurul fesului, alcătuind împreună turbanul turcesc; p. gener. turban. – Din tc. sarik.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SARICĂ, sarici, s. f. Manta țărănească lungă și mițoasă pe dinafară, țesută din fire groase de lână, pe care o poartă oamenii de la munte. [Pl. și: sarice] – Din lat. sarica (= serica).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SARIC, saricuri, s. n. (Învechit) Văl făcut dintr-o țesătură fină (adesea împodobit cu pietre prețioase) care se înfășura împrejurul fesului turcesc, alcătuind împreună turbanul; p. ext. turban. Pe capu-i, de o parte, saricu-i de velură, Rouat cu pietre scumpe, lăsa pe sînul ei Să cadă-n răsfățare o fundă. BOLINTINEANU, O. 217.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SARICĂ, sarici, s. f. Manta țărănească lungă, fără mîneci (sau cu mîneci largi și lungi), țesută din fire groase de lînă, cu mițe pe din afară, pe care o poartă oamenii de la munte (mai ales ciobanii); țundră, bundă. Coboară Pe cărări de plai ciobanii... Cu căciula lor de oaie Și cu sarica pe umăr. TOPÎRCEANU, B. 22. Și pînă a vorbit acestea, eram și învălit într-o sarică. CREANGĂ, A. 24. ♦ Țesătura din care se face această haină. În cap poartă o glugă lucrată cu multă iscusință și făcută dintr-o bucată de sarică. ȘEZ. I 41. ♦ (Regional) Haină scurtă; suman scurt. Du-te, flăcăoaș, pînă la tîrgul cel mai aproape, vinde lucrușoarele acestea... apoi din paralele ce-i lua să-mi cumperi o sarică (suman scurt), o cămașă ciobănească. I. CR. I 73. – Pl. și: sarice (TEODORESCU, P. P. 510), sărici (DELAVRANCEA, S. 171).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SARIC ~uri n. înv. Bucată de țesătură fină care se înfășoară în jurul fesului turcesc. /<turc. sarik
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SARICĂ ~ci f. Manta lungă și mițoasă, țesută din fire groase de lână și purtată, mai ales, de ciobani. [G.-D. saricii] /<lat. sarica
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
saric n. od. Mold. turban împodobit cu giuvaeruri ce purtau boieroaicele: un conciu saric cu măestrie împletit din felurite stofe de aur și cu mărgăritar (DRĂGHICI). [Turc. SARYK, muselină sau șal servind de turban].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sarică f. haină lățoasă a mocanilor și muntenilor. [Lat. vulg. SARICA = clasic SERICA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
saríc n., pl. e (turc. saryk, muselină p. turban, turban, d. sarmak, a învălătuci; ngr. sariki, bg. saryk, sîrb. saruk. V. sarma). Vechĭ. Turban de cocoană. V. sangulie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sárică (Munt. Trans, Pt.) și -ícă (Mold. Trans. Vc.) f., pl. ĭ (lat. sarica, îld. serica, n. pl. luat ca fem. d. sericus, de matasă, după numele Chinejilor, numițĭ de Romanĭ Seri; alb. šarkă, pv. serga, sargua, fr. sarge, serge, cat. sarja, sp. pg. sarga; vsl. sraka, ngr. siarka; ung. [d. rom.] szarika. V. cergă). Un fel de pelerină țesută din lână albă saŭ și alt-fel (lungă și mițoasă ca o tihoarcă), pe care o poartă munteniĭ ĭarna. – În Trans. și țundră și gubă. V. boboŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
saric (înv.) s. n., pl. saricuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sarică s. f., g.-d. art. saricii; pl. sarici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
saric (înv.) s. n., pl. saricuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sarică s. f., g.-d. art. saricii; pl. sarici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
saric s. n., pl. saricuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sarică s. f., g.-d. art. saricii; pl. sarici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sarică, sarici.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
saric (-ce), s. n. – Turban. Tc. sarik (Șeineanu, III, 104), cf. ngr. σαρίϰι, bg. sarik.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sarică (-ci), s. f. – Manta de lînă. – Mr. sar(i)că. Lat. sarĭca, în loc de serĭca (Densusianu, Hlr., 74; Pușcariu 1525; REW 7848), cf. calabr. sáraca, sárica, vb. fr. sarge, sp. sarga, ngr. σάριϰα (Rohlfs, EWUG, 1913; Rosetti, II, 66), alb. sarkë (Philippide, II, 654). Der. din doricul *σαριϰόν, în loc de σηριϰόν (Diculescu, Elementele, 422), nu pare probabilă. Din rom. provine mag. szárika (Candrea, Elemente, 403).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
SARIC s. v. turban.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SARICĂ s. țundră, (Maram.) gubă. (~ de cioban.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
saric s. v. TURBAN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SARICĂ s. țundră, (Maram.) gubă. (~ de cioban.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
SARIC s.n. (Mold.) Văl făcut dintr-o țesătură fină, care se înfășură în jurul fesului, alcătuind împreună turbanul turcesc. După ce am socotit cum și ranele nu sînt de moarte, am început cu saricul a le lega, și stricînd tot saricul, încă mi-am tăiet si antereul mieu dispre o po<a>lă. H 1771, 87r. Etimologie: tc. sarık.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
saric, saricurisubstantiv neutru
- 1. Văl făcut dintr-o țesătură fină (și adesea împodobit cu pietre prețioase), care se înfășură în jurul fesului, alcătuind împreună turbanul turcesc. DEX '09 DLRLC
- Pe capu-i, de o parte, saricu-i de velură, Rouat cu pietre scumpe, lăsa pe sînul ei Să cadă-n răsfățare o fundă. BOLINTINEANU, O. 217. DLRLC
- 1.1. Turban. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: turban
-
etimologie:
- sarik DEX '98 DEX '09
sarică, saricisubstantiv feminin
- 1. Manta țărănească lungă și mițoasă pe dinafară, țesută din fire groase de lână, pe care o poartă oamenii de la munte, mai ales ciobanii. DEX '09 DLRLC
- Coboară Pe cărări de plai ciobanii... Cu căciula lor de oaie Și cu sarica pe umăr. TOPÎRCEANU, B. 22. DLRLC
- Și pînă a vorbit acestea, eram și învălit într-o sarică. CREANGĂ, A. 24. DLRLC
- 1.1. Țesătura din care se face această haină. DLRLC
- În cap poartă o glugă lucrată cu multă iscusință și făcută dintr-o bucată de sarică. ȘEZ. I 41. DLRLC
-
- 1.2. Haină scurtă; suman scurt. DLRLC
- Du-te, flăcăoaș, pînă la tîrgul cel mai aproape, vinde lucrușoarele acestea... apoi din paralele ce-i lua să-mi cumperi o sarică (suman scurt), o cămașă ciobănească. I. CR. I 73. DLRLC
-
-
- comentariu Plural și: sărici. DLRLC
etimologie:
- sarica (= serica). DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.