2 intrări
34 de definiții

Explicative DEX

SARIC, saricuri, s. n. (Înv.) Văl făcut dintr-o țesătură fină (și adesea împodobit cu pietre prețioase), care se înfășură în jurul fesului, alcătuind împreună turbanul turcesc; p. gener. turban. – Din tc. sarik.

SARICĂ, sarici, s. f. Manta țărănească lungă și mițoasă pe dinafară, țesută din fire groase de lână, pe care o poartă oamenii de la munte, mai ales ciobanii. [Pl. și: sarice] – Lat. sarica (= serica).

sarăc sn vz saric

sarâc sn vz saric

sarecă sf vz sarică

saric sn [At: IORGA, S. D. VII, 196 / V: (înv) ~răc, ~râc, sărechi, sărâc / Pl: ~ice, ~uri / E: tc sarik] 1 Văl făcut dintr-o țesătură fină (adesea împodobit cu pietre prețioase) care se înfășura în jurul fesului, alcătuind împreună turbanul turcesc Si: (înv) sariclâc. 2 (Înv; pgn) Turban. 3 (Îrg) Turban de damă.

sarică sf [At: VARLAAM, C. 492 / V: (înv) ~recă / A și: (reg) sarică / Pl: ~ici, sărici, (rar) ~ice / E: ml sarica] 1 Manta țărănească lungă și mițoasă pe dinafară, țesută din fire groase (de lână), pe care o poartă oamenii de la munte, mai ales ciobanii. 2 (Pex) Material din care se confecționează sarica (1) Vz suman.

sărâc sn vz saric

sărechi sn vz saric

șarică sf vz sarică

SARIC, saricuri, s. n. (Înv.) Văl făcut dintr-o țesătură fină (și adesea împodobit cu pietre prețioase), care se înfășura în jurul fesului, alcătuind împreună turbanul turcesc; p. gener. turban. – Din tc. sarik.

SARICĂ, sarici, s. f. Manta țărănească lungă și mițoasă pe dinafară, țesută din fire groase de lână, pe care o poartă oamenii de la munte. [Pl. și: sarice] – Din lat. sarica (= serica).

SARIC, saricuri, s. n. (Învechit) Văl făcut dintr-o țesătură fină (adesea împodobit cu pietre prețioase) care se înfășura împrejurul fesului turcesc, alcătuind împreună turbanul; p. ext. turban. Pe capu-i, de o parte, saricu-i de velură, Rouat cu pietre scumpe, lăsa pe sînul ei Să cadă-n răsfățare o fundă. BOLINTINEANU, O. 217.

SARICĂ, sarici, s. f. Manta țărănească lungă, fără mîneci (sau cu mîneci largi și lungi), țesută din fire groase de lînă, cu mițe pe din afară, pe care o poartă oamenii de la munte (mai ales ciobanii); țundră, bundă. Coboară Pe cărări de plai ciobanii... Cu căciula lor de oaie Și cu sarica pe umăr. TOPÎRCEANU, B. 22. Și pînă a vorbit acestea, eram și învălit într-o sarică. CREANGĂ, A. 24. ♦ Țesătura din care se face această haină. În cap poartă o glugă lucrată cu multă iscusință și făcută dintr-o bucată de sarică. ȘEZ. I 41. ♦ (Regional) Haină scurtă; suman scurt. Du-te, flăcăoaș, pînă la tîrgul cel mai aproape, vinde lucrușoarele acestea... apoi din paralele ce-i lua să-mi cumperi o sarică (suman scurt), o cămașă ciobănească. I. CR. I 73. – Pl. și: sarice (TEODORESCU, P. P. 510), sărici (DELAVRANCEA, S. 171).

SARIC ~uri n. înv. Bucată de țesătură fină care se înfășoară în jurul fesului turcesc. /<turc. sarik

SARICĂ ~ci f. Manta lungă și mițoasă, țesută din fire groase de lână și purtată, mai ales, de ciobani. [G.-D. saricii] /<lat. sarica

saric n. od. Mold. turban împodobit cu giuvaeruri ce purtau boieroaicele: un conciu saric cu măestrie împletit din felurite stofe de aur și cu mărgăritar (DRĂGHICI). [Turc. SARYK, muselină sau șal servind de turban].

sarică f. haină lățoasă a mocanilor și muntenilor. [Lat. vulg. SARICA = clasic SERICA].

saríc n., pl. e (turc. saryk, muselină p. turban, turban, d. sarmak, a învălătuci; ngr. sariki, bg. saryk, sîrb. saruk. V. sarma). Vechĭ. Turban de cocoană. V. sangulie.

sárică (Munt. Trans, Pt.) și -ícă (Mold. Trans. Vc.) f., pl. ĭ (lat. sarica, îld. serica, n. pl. luat ca fem. d. sericus, de matasă, după numele Chinejilor, numițĭ de Romanĭ Seri; alb. šarkă, pv. serga, sargua, fr. sarge, serge, cat. sarja, sp. pg. sarga; vsl. sraka, ngr. siarka; ung. [d. rom.] szarika. V. cergă). Un fel de pelerină țesută din lână albă saŭ și alt-fel (lungă și mițoasă ca o tihoarcă), pe care o poartă munteniĭ ĭarna. – În Trans. și țundră și gubă. V. boboŭ.

Ortografice DOOM

saric (înv.) s. n., pl. saricuri

sarică s. f., g.-d. art. saricii; pl. sarici

saric (înv.) s. n., pl. saricuri

sarică s. f., g.-d. art. saricii; pl. sarici

saric s. n., pl. saricuri

sarică s. f., g.-d. art. saricii; pl. sarici

Etimologice

saric (-ce), s. n. – Turban. Tc. sarik (Șeineanu, III, 104), cf. ngr. σαρίϰι, bg. sarik.

sarică (-ci), s. f. – Manta de lînă. – Mr. sar(i)că. Lat. sarĭca, în loc de serĭca (Densusianu, Hlr., 74; Pușcariu 1525; REW 7848), cf. calabr. sáraca, sárica, vb. fr. sarge, sp. sarga, ngr. σάριϰα (Rohlfs, EWUG, 1913; Rosetti, II, 66), alb. sarkë (Philippide, II, 654). Der. din doricul *σαριϰόν, în loc de σηριϰόν (Diculescu, Elementele, 422), nu pare probabilă. Din rom. provine mag. szárika (Candrea, Elemente, 403).

Sinonime

SARIC s. v. turban.

SARICĂ s. țundră, (Maram.) gubă. (~ de cioban.)

saric s. v. TURBAN.

SARICĂ s. țundră, (Maram.) gubă. (~ de cioban.)

Arhaisme și regionalisme

SARIC s.n. (Mold.) Văl făcut dintr-o țesătură fină, care se înfășură în jurul fesului, alcătuind împreună turbanul turcesc. După ce am socotit cum și ranele nu sînt de moarte, am început cu saricul a le lega, și stricînd tot saricul, încă mi-am tăiet si antereul mieu dispre o po<a>lă. H 1771, 87r. Etimologie: tc. sarık.

Intrare: saric
saric1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saric
  • saricul
  • saricu‑
plural
  • saricuri
  • saricurile
genitiv-dativ singular
  • saric
  • saricului
plural
  • saricuri
  • saricurilor
vocativ singular —
plural —
saric2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saric
  • saricul
  • saricu‑
plural
  • sarice
  • saricele
genitiv-dativ singular
  • saric
  • saricului
plural
  • sarice
  • saricelor
vocativ singular —
plural —
sarăc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sarâc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărâc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărechi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sarică
sarică1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sarică
  • sarica
plural
  • sarici
  • saricile
genitiv-dativ singular
  • sarici
  • saricii
plural
  • sarici
  • saricilor
vocativ singular —
plural —
sarică2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sarică
  • sarica
plural
  • sarice
  • saricele
genitiv-dativ singular
  • sarice
  • saricei
plural
  • sarice
  • saricelor
vocativ singular —
plural —
șarică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sarecă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

saric, saricurisubstantiv neutru

  • 1. învechit Văl făcut dintr-o țesătură fină (și adesea împodobit cu pietre prețioase), care se înfășură în jurul fesului, alcătuind împreună turbanul turcesc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pe capu-i, de o parte, saricu-i de velură, Rouat cu pietre scumpe, lăsa pe sînul ei Să cadă-n răsfățare o fundă. BOLINTINEANU, O. 217. DLRLC
etimologie:

sarică, saricisubstantiv feminin

  • 1. Manta țărănească lungă și mițoasă pe dinafară, țesută din fire groase de lână, pe care o poartă oamenii de la munte, mai ales ciobanii. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Coboară Pe cărări de plai ciobanii... Cu căciula lor de oaie Și cu sarica pe umăr. TOPÎRCEANU, B. 22. DLRLC
    • format_quote Și pînă a vorbit acestea, eram și învălit într-o sarică. CREANGĂ, A. 24. DLRLC
    • 1.1. Țesătura din care se face această haină. DLRLC
      • format_quote În cap poartă o glugă lucrată cu multă iscusință și făcută dintr-o bucată de sarică. ȘEZ. I 41. DLRLC
    • 1.2. regional Haină scurtă; suman scurt. DLRLC
      • format_quote Du-te, flăcăoaș, pînă la tîrgul cel mai aproape, vinde lucrușoarele acestea... apoi din paralele ce-i lua să-mi cumperi o sarică (suman scurt), o cămașă ciobănească. I. CR. I 73. DLRLC
  • comentariu Plural și: sărici. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.