12 definiții pentru „sardonic”   declinări

SARDÓNIC, -Ă, sardonici, -ce, adj. (Livr.; despre râs, zâmbet etc.; adesea adverbial) Care exprimă batjocură necruțătoare sau satisfacție diabolică. – Din fr. sardonique, lat. sardonicus [risus].

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

SARDÓNIC, -Ă, sardonici, -ce, adj. (Livr.; despre râs, zâmbet etc.; adesea adverbial) Care exprimă batjocură necruțătoare sau satisfacție diabolică. – Din fr. sardonique, lat. sardonicus [risus].

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

SARDÓNIC, -Ă, sardonici, -e, adj. (Despre rîs, zîmbet) Care exprimă o batjocură necruțătoare sau o satisfacție răutăcioasă, diabolică. V. sarcastic. Aruncă asupra lui Boroboață o privire disprețuitoare și, dînd într-un rîs sardonic, curmă tăcerea. FILIMON. C. 164. ◊ (Adverbial) A rîs, s-a veselit sardonic. C. PETRESCU, A. R. 32. Bravo ! bun gust ai ! zise, rînjind sardonic. CARAGIALE, M. 28.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

sardónic (livr.) adj. m., pl. sardónici; f. sardónică, pl. sardónice

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sardónic adj. m., pl. sardónici; f. sg. sardónică, pl. sardónice

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SARDÓNIC adj. v. batjocoritor, sarcastic.

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SARDÓNIC, -Ă adj. (Despre râs, zâmbet; adesea adv.) Care dă gurii un aspect răutăcios; batjocoritor, sarcastic. [Cf. fr. sardonique, lat. sardonicus].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SARDÓNIC, -Ă adj. (despre râs, zâmbet; și adv.) care exprimă răutate, satisfacție diabolică; batjocoritor, malițios, sarcastic. (< fr. sardonique)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SARDÓNIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial (despre râs, zâmbet) Care exprimă o intenție răutăcioasă; cu răutate. /<lat. sardonicus, fr. sardonique

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sardonic a. se zice de un râs convulsiv, ironic și răutăcios: temându-mă de-a lumii sardonică zâmbire AL.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

* sardónic, -ă adj. (lat. sardonicus, d. vgr. sardonikos, adică „din Sardinia”, aĭ căreĭ locuitorĭ primitivĭ, de neam fenician, sacrificaŭ zeilor oamenĭ și sileaŭ rudele victimelor să asiste și să rîdă. Uniĭ zic că vine de la o plantă sardică care pungea gura cînd o mîncaĭ). Rîs sardonic, rîs forțat (de nevoĭe saŭ de prefăcătorie). Adv. A rîde sardonic, a rîde mînzește.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

sardoníce n. pl. tot așa (vgr. sardonyx, d. sardion, cornalină [d. Sardes, capitala Lidiiĭ] și onyx, onice; lat. sardonix, -onýchis, it. sardonico, fr. sardoine). Min. Un fel de calcedonie cărămizie cu nuanțe roșiĭ ca sîngele. – Fals sardónie (fr. sardoine, ca Macedonia față de Macédoine).

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink