sarce¹ sf [At: KLEIN, D. 418 / Pl: sărci / E: mg szárcsa] (Orn; Trs) Lișiță (Fulica atra).

sarce f. Zool. lișiță. [Ung. SZÁRCSA].

sárce f., pl. sărcĭ (ung. szárcsa). Trans. Lișiță.

sarcă¹ sf [At: GRECU, P. 392 / E: ngr σάρκα „carne”] (Grî) Culoare folosită odinioară de pictori pentru redarea carnației.

líșiță f., pl. e (din Leașcă, leșesc, pintr’un intermediar rut. Cp. cu liftă). Mold. Rață leșească, gotcă (numită’n Olt. líșiță, léșiță și leșoaĭcă). Liftă: lișiță spurcată! Toată țara. O pasăre acŭatică neagră maĭ mică de cît găina, cu degetele neunite pin membrană, dar late așa în cît poate înota (fúlica atra), numită în Trans. și sarce. Munt. Olt. Fie-care din cele doŭă lemne care unesc inima caruluĭ cu osia din apoĭ, numite și gemănărĭ.

SARCE s. v. lișiță, salce.

sarce s. v. LIȘIȚĂ. SALCE.

sarce (-i), s. f. – Lișiță (Fulica atra). Mag. szárcsa (Tiktin).

sarcă s.f. (înv.) culoare folosită odinioară de pictori pentru redarea carnației.

sarcă, (țarcă), s.f. – (reg.) 1. (ornit.) Coțofană (Pica pica). 2. (ref. la capre) Negru cu alb (Precup, 1926). ♦ (onom.) Sarca, nume de familie (159 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007); Sărci, poreclă pentru locuitorii din Bontăieni (AER, 2010) și Cărbunari. – Din magh. szarka „coțofană” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA) < sl. svraka (Scriban).

sarcă, s.f. – (ornit.) Coțofană (Pica pica). – Din magh. szarka (< sl. svraka).