9 definiții pentru sarce


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sarce1 sf [At: KLEIN, D. 418 / Pl: sărci / E: mg szárcsa] (Orn; Trs) Lișiță (Fulica atra).

sarce f. Bot. V. salce. [Ung. SZÁRCSA(FÜ)].

sarce f. Zool. lișiță. [Ung. SZÁRCSA].

sárce f., pl. sărcĭ (ung. szárcsa). Trans. Lișiță.

líșiță f., pl. e (din Leașcă, leșesc, pintr’un intermediar rut. Cp. cu liftă). Mold. Rață leșească, gotcă (numită’n Olt. líșiță, léșiță și leșoaĭcă). Liftă: lișiță spurcată! Toată țara. O pasăre acŭatică neagră maĭ mică de cît găina, cu degetele neunite pin membrană, dar late așa în cît poate înota (fúlica atra), numită în Trans. și sarce. Munt. Olt. Fie-care din cele doŭă lemne care unesc inima caruluĭ cu osia din apoĭ, numite și gemănărĭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SÁRCE s. v. lișiță, salce.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sárce (-i), s. f. – Lișiță (Fulica atra). Mag. szárcsa (Tiktin).

Intrare: sarce
substantiv feminin (F123)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sarce
  • sarcea
plural
  • sărci
  • sărcile
genitiv-dativ singular
  • sărci
  • sărcii
plural
  • sărci
  • sărcilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F104)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sarce
  • sarcea
plural
  • sarce
  • sarcele
genitiv-dativ singular
  • sarce
  • sarcei
plural
  • sarce
  • sarcelor
vocativ singular
plural