2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SARAMURA, saramurez, vb. I. Tranz. 1. A introduce (pentru un timp) în saramură alimente (carne, legume etc.) pentru a le conserva. 2. A ține în saramură pieile crude înainte de tăbăcire. 3. A trata cu fungicide semințele de cereale, înainte de semănare, pentru a le dezinfecta. – Din saramură.

saramura vt [At: DL / Pzi: ~r'ez / E: saramură] 1 (C. i. alimente) A introduce în saramură (1) sau a injecta cu saramură pentru a conserva. Si: a mura. 2 (C. i. piei de animale) A ține în saramură (1) înainte de tăbăcire. 3 (C. i semințe de cereale) A trata cu fungicide înainte de semănare, pentru combaterea unor boli. 4 (Reg; c. i. vița de vie) A stropi cu substanțe toxice pentru distrugerea dăunătorilor.

SARAMURA, saramurez, vb. I. Tranz. 1. A introduce (pentru un timp) în saramură alimente (carne, legume etc.), pentru a le conserva. 2. A ține în saramură pieile crude înainte de tăbăcire. 3. A trata cu fungicide semințele de cereale, înainte de semănare, pentru a le dezinfecta. – Din saramură.

SARAMURA, saramurez, vb. I. Tranz. 1. A conserva alimente (came, legume etc.) prin introducerea lor în saramură sau prin injectare de saramură. 2. A introduce în saramură piei crude, înainte de tăbăcire. 3. A dezinfecta semințele de cereale înainte de semănare, tratîndu-le cu un fungicid.

A SARAMURA ~ez tranz. 1) (alimente sau piei brute) A ține în saramură. 2) (cereale pregătite pentru semănat) A dezinfecta prin tratare cu fungicide. /Din saramură

SALAMU s. f. v. saramură.

SARAMURĂ, (2) saramuri, s. f. 1. Apă în care s-a dizolvat sare și care se folosește în gospodărie (la conservarea unor alimente), în agricultură, în industria tăbăcăriei etc. ♦ Apă naturală care conține sare; izvor de apă sărată; slatină. 2. Zeamă sărată, uneori condimentată cu oțet, usturoi etc., cu care se servesc unele mâncăruri; mâncare servită în acest fel. [Var.: (pop.) salamu s. f.] – Din ngr. salamúra.

saramoa[1] sf vz saramură

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

saramu sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) sala~, (înv) sarem~ (S și: sare-mură), (reg) ~ulă, ~moră, sălăm~ / Pl: ~uri / E: ngr σαλαμούρα] 1 Soluție preparată din apă în care se dizolvă sare de bucătărie (folosită mai ales la conservarea unor alimente) Si: (reg) mură3, sărătură (7), slatină (3). 2 Zeamă sărată, uneori condimentată cu oțet, cu usturoi etc., cu care de obicei se servesc unele feluri de mâncare. 3 (Pex) Mâncare preparată cu saramură (2). 4 (Pex) Aliment extrem de sărat. 5 (Pop) Telemea. 6 Soluție obținută prin dizolvarea unor săruri (de sodiu, de potasiu, magneziu etc.) în apă, folosită în agricultură, în industrie etc. 7 (Reg) Nutreț preparat cu saramură (1). 8 (Pop) Izvor de apă sărată Si: sărătură (5). 9 Apă care conține sare (1) în mod natural Si: sărătură (6), slatină (1).

SARAMURĂ, saramuri, s. f. 1. Apă în care s-a dizolvat sare și care se folosește în gospodărie (la conservarea unor alimente), în agricultură, în industria tăbăcăriei etc. ♦ Apă naturală care conține sare; izvor de apă sărată; slatină. 2. Zeamă sărată, uneori condimentată cu oțet, usturoi etc., cu care se servesc unele mâncăruri; mâncare servită în acest fel. [Var.: (pop.) salamu s. f.] – Din ngr. salamúra.

SARAMURĂ, saramuri, s. f. (Și în forma salamură) 1. Apă în care s-a dizolvat sare, și care se folosește la conservarea unor alimente, în agricultură, în industria tăbăcăriei etc. Ajuta ca de obicei la scoaterea pieilor vîscoase, grele de saramură. CAMIL PETRESCU, O. II 448. După cincisprezece zile șuncile se scot din salamură. PAMFILE, I. C. 55. ◊ Expr. A-și pune carnea în (sau la) saramură v. carne. ♦ Apă naturală care conține sare, izvor de apă sărată; slatină. Înspre apus... vin... Bălțăteștii cei plini de salamură. CREANGĂ, A. 72. În stînga acestei gîrle... sînt salamuri sau sorginte de apă sărată. I. IONESCU, P. 31. 2. Zeamă sărată (și condimentată uneori cu oțet, usturoi etc.) cu care se servesc unele mîncări; mîncare servită în acest fel. Am și niște plătici... fripte pe cărbuni și cu salamură de usturoi. SADOVEANU, Î. A. 42. Cei cîțiva crapi fuseseră făcuți o saramură caldă. CAMIL PETRESCU, N. 69. Pescarii le dădură o saramură de pește proaspăt și drumeții mîncară, plecînd apoi mai departe. SANDU-ALDEA, U. P. 43. Găina s-o fac friptură și bobocul saramură. MARIAN, S. 162. – Variantă: salamu s. f.

SARAMURĂ ~i f. 1) Soluție (concentrată) de sare, întrebuințată, mai ales, la conservarea alimentelor. *A-și pune pielea în (sau la)~ a face tot posibilul. 2) Apă naturală care conține sare. 3) Zeamă sărată (cu adaos de usturoi, oțet) dată ca garnitură la unele mâncăruri. /<ngr. salamúră

saramură f. apă sărată. [Și salamură = lat. SALISMURIA, printr’un intermediar slav].

salamúră (est) și saramúră (vest) f., pl. ĭ (turc. ngr. bg. sîrb. salamúra, d. it. salamoja, ven. salamora, care vine d. mlat. salimoria și salmoria, cl. salis mŭria „moare de sare”, slatină, din vgr. salmyris, id. V. sare și moare). Apă sărată (moare) în care se pune carne saŭ pește p. păstrare. Fig. A-țĭ pune pelea salamură (saŭ ĭn saŭ la salamură), a te supune uneĭ marĭ muncĭ orĭ suferințe. – V. rasol și mojdeĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

saramura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. saramurez, 3 saramurea; conj. prez. 1 sg. să saramurez, 3 să saramureze

saramura (a ~) vb., ind. prez. 3 saramurea

saramura vb., ind. prez. 1 sg. saramurez, 3 sg. și pl. saramurea

saramu s. f., g.-d. art. saramurii; (porții; sorturi) pl. saramuri

saramu s. f., g.-d. art. saramurii; (feluri, porții) pl. saramuri

saramu s. f., g.-d. art. saramurii; (feluri, porții) pl. saramuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SARAMU s. (pop.) sărătură, (înv. și reg.) slatină, (reg.) mură, (Transilv. și Ban.) murătoare. (~ pentru gogonele.)

SARAMU s. (pop.) sărătură, (înv. și reg.) slatină, (reg.) mură, (Transilv. și Ban.) murătoare. (~ pentru gogonele.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

saramură (saramuri), s. f. – Apă sărată. – Var. salamură, Banat sărămură. Lat. salimuria, prin ven. salimorangr. σαλαμούρα (Candrea), bg., sb., cr., slov. salamura (Cihac, II, 234; Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Tiktin; REW 7545). Der. directă din lat. pare probabilă pentru ultima var. și nu este imposibilă pentru celelalte forme, deși prezența lui a aton prezintă o dificultate (poate s-ar fi păstrat prin apropierea forțată de sare, fiindcă Anton Pann scrie sare-mură; cf. totuși sărătură). Oricum, supoziția general acceptată că salamură, cu l, este forma primitivă, este destul de îndoielnică.

Intrare: saramura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • saramura
  • saramurare
  • saramurat
  • saramuratu‑
  • saramurând
  • saramurându‑
singular plural
  • saramurea
  • saramurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • saramurez
(să)
  • saramurez
  • saramuram
  • saramurai
  • saramurasem
a II-a (tu)
  • saramurezi
(să)
  • saramurezi
  • saramurai
  • saramurași
  • saramuraseși
a III-a (el, ea)
  • saramurea
(să)
  • saramureze
  • saramura
  • saramură
  • saramurase
plural I (noi)
  • saramurăm
(să)
  • saramurăm
  • saramuram
  • saramurarăm
  • saramuraserăm
  • saramurasem
a II-a (voi)
  • saramurați
(să)
  • saramurați
  • saramurați
  • saramurarăți
  • saramuraserăți
  • saramuraseți
a III-a (ei, ele)
  • saramurea
(să)
  • saramureze
  • saramurau
  • saramura
  • saramuraseră
Intrare: saramură
saramură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saramu
  • saramura
plural
  • saramuri
  • saramurile
genitiv-dativ singular
  • saramuri
  • saramurii
plural
  • saramuri
  • saramurilor
vocativ singular
plural
salamură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salamu
  • salamura
plural
  • salamuri
  • salamurile
genitiv-dativ singular
  • salamuri
  • salamurii
plural
  • salamuri
  • salamurilor
vocativ singular
plural
saramoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
saramoră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
saramulă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
saremură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sălămură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

saramura, saramurezverb

  • 1. A introduce (pentru un timp) în saramură alimente (carne, legume etc.) pentru a le conserva. DEX '09 DLRLC
    sinonime: mura
  • 2. A ține în saramură pieile crude înainte de tăbăcire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. A trata cu fungicide semințele de cereale, înainte de semănare, pentru a le dezinfecta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • saramură DEX '98 DEX '09

saramu, saramurisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Apă în care s-a dizolvat sare și care se folosește în gospodărie (la conservarea unor alimente), în agricultură, în industria tăbăcăriei etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ajuta ca de obicei la scoaterea pieilor vîscoase, grele de saramură. CAMIL PETRESCU, O. II 448. DLRLC
    • format_quote După cincisprezece zile șuncile se scot din salamură. PAMFILE, I. C. 55. DLRLC
    • 1.1. Apă naturală care conține sare; izvor de apă sărată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: slatină
      • format_quote Înspre apus... vin... Bălțăteștii cei plini de salamură. CREANGĂ, A. 72. DLRLC
      • format_quote În stînga acestei gîrle... sînt salamuri sau sorginte de apă sărată. I. IONESCU, P. 31. DLRLC
  • 2. Zeamă sărată, uneori condimentată cu oțet, usturoi etc., cu care se servesc unele mâncăruri; mâncare servită în acest fel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am și niște plătici... fripte pe cărbuni și cu salamură de usturoi. SADOVEANU, Î. A. 42. DLRLC
    • format_quote Cei cîțiva crapi fuseseră făcuți o saramură caldă. CAMIL PETRESCU, N. 69. DLRLC
    • format_quote Pescarii le dădură o saramură de pește proaspăt și drumeții mîncară, plecînd apoi mai departe. SANDU-ALDEA, U. P. 43. DLRLC
    • format_quote Găina s-o fac friptură și bobocul saramură. MARIAN, S. 162. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.