2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SARAMURÁ, saramurez, vb. I. Tranz. 1. A introduce (pentru un timp) în saramură alimente (carne, legume etc.) pentru a le conserva. 2. A ține în saramură pieile crude înainte de tăbăcire. 3. A trata cu fungicide semințele de cereale, înainte de semănare, pentru a le dezinfecta. – Din saramură.

SARAMURÁ, saramurez, vb. I. Tranz. 1. A introduce (pentru un timp) în saramură alimente (carne, legume etc.), pentru a le conserva. 2. A ține în saramură pieile crude înainte de tăbăcire. 3. A trata cu fungicide semințele de cereale, înainte de semănare, pentru a le dezinfecta. – Din saramură.

SARAMURÁ, saramurez, vb. I. Tranz. 1. A conserva alimente (came, legume etc.) prin introducerea lor în saramură sau prin injectare de saramură. 2. A introduce în saramură piei crude, înainte de tăbăcire. 3. A dezinfecta semințele de cereale înainte de semănare, tratîndu-le cu un fungicid.

A SARAMURÁ ~éz tranz. 1) (alimente sau piei brute) A ține în saramură. 2) (cereale pregătite pentru semănat) A dezinfecta prin tratare cu fungicide. /Din saramură

SALAMÚRĂ s. f. v. saramură.

SALAMÚRĂ s. f. v. saramură.

SARAMÚRĂ, (2) saramuri, s. f. 1. Apă în care s-a dizolvat sare și care se folosește în gospodărie (la conservarea unor alimente), în agricultură, în industria tăbăcăriei etc. ♦ Apă naturală care conține sare; izvor de apă sărată; slatină. 2. Zeamă sărată, uneori condimentată cu oțet, usturoi etc., cu care se servesc unele mâncăruri; mâncare servită în acest fel. [Var.: (pop.) salamúră s. f.] – Din ngr. salamúra.

SARAMÚRĂ, saramuri, s. f. 1. Apă în care s-a dizolvat sare și care se folosește în gospodărie (la conservarea unor alimente), în agricultură, în industria tăbăcăriei etc. ♦ Apă naturală care conține sare; izvor de apă sărată; slatină. 2. Zeamă sărată, uneori condimentată cu oțet, usturoi etc., cu care se servesc unele mâncăruri; mâncare servită în acest fel. [Var.: (pop.) salamúră s. f.] – Din ngr. salamúra.

SARAMÚRĂ, saramuri, s. f. (Și în forma salamură) 1. Apă în care s-a dizolvat sare, și care se folosește la conservarea unor alimente, în agricultură, în industria tăbăcăriei etc. Ajuta ca de obicei la scoaterea pieilor vîscoase, grele de saramură. CAMIL PETRESCU, O. II 448. După cincisprezece zile șuncile se scot din salamură. PAMFILE, I. C. 55. ◊ Expr. A-și pune carnea în (sau la) saramură v. carne. ♦ Apă naturală care conține sare, izvor de apă sărată; slatină. Înspre apus... vin... Bălțăteștii cei plini de salamură. CREANGĂ, A. 72. În stînga acestei gîrle... sînt salamuri sau sorginte de apă sărată. I. IONESCU, P. 31. 2. Zeamă sărată (și condimentată uneori cu oțet, usturoi etc.) cu care se servesc unele mîncări; mîncare servită în acest fel. Am și niște plătici... fripte pe cărbuni și cu salamură de usturoi. SADOVEANU, Î. A. 42. Cei cîțiva crapi fuseseră făcuți o saramură caldă. CAMIL PETRESCU, N. 69. Pescarii le dădură o saramură de pește proaspăt și drumeții mîncară, plecînd apoi mai departe. SANDU-ALDEA, U. P. 43. Găina s-o fac friptură și bobocul saramură. MARIAN, S. 162. – Variantă: salamúră s. f.

SARAMÚRĂ ~i f. 1) Soluție (concentrată) de sare, întrebuințată, mai ales, la conservarea alimentelor. *A-și pune pielea în (sau la)~ a face tot posibilul. 2) Apă naturală care conține sare. 3) Zeamă sărată (cu adaos de usturoi, oțet) dată ca garnitură la unele mâncăruri. /<ngr. salamúră

saramură f. apă sărată. [Și salamură = lat. SALISMURIA, printr’un intermediar slav].

salamúră (est) și saramúră (vest) f., pl. ĭ (turc. ngr. bg. sîrb. salamúra, d. it. salamoja, ven. salamora, care vine d. mlat. salimoria și salmoria, cl. salis mŭria „moare de sare”, slatină, din vgr. salmyris, id. V. sare și moare). Apă sărată (moare) în care se pune carne saŭ pește p. păstrare. Fig. A-țĭ pune pelea salamură (saŭ ĭn saŭ la salamură), a te supune uneĭ marĭ muncĭ orĭ suferințe. – V. rasol și mojdeĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

saramurá (a ~) vb., ind. prez. 3 saramureáză

saramurá vb., ind. prez. 1 sg. saramuréz, 3 sg. și pl. saramureáză

saramúră s. f., g.-d. art. saramúrii; (feluri, porții) pl. saramúri

saramúră s. f., g.-d. art. saramúrii; (feluri, porții) pl. saramúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SARAMURA vb. a mura. (A ~ legume.)

arată toate definițiile

Intrare: saramura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • saramura
  • saramurare
  • saramurat
  • saramuratu‑
  • saramurând
  • saramurându‑
singular plural
  • saramurea
  • saramurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • saramurez
(să)
  • saramurez
  • saramuram
  • saramurai
  • saramurasem
a II-a (tu)
  • saramurezi
(să)
  • saramurezi
  • saramurai
  • saramurași
  • saramuraseși
a III-a (el, ea)
  • saramurea
(să)
  • saramureze
  • saramura
  • saramură
  • saramurase
plural I (noi)
  • saramurăm
(să)
  • saramurăm
  • saramuram
  • saramurarăm
  • saramuraserăm
  • saramurasem
a II-a (voi)
  • saramurați
(să)
  • saramurați
  • saramurați
  • saramurarăți
  • saramuraserăți
  • saramuraseți
a III-a (ei, ele)
  • saramurea
(să)
  • saramureze
  • saramurau
  • saramura
  • saramuraseră
Intrare: saramură
saramură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saramu
  • saramura
plural
  • saramuri
  • saramurile
genitiv-dativ singular
  • saramuri
  • saramurii
plural
  • saramuri
  • saramurilor
vocativ singular
plural
salamură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salamu
  • salamura
plural
  • salamuri
  • salamurile
genitiv-dativ singular
  • salamuri
  • salamurii
plural
  • salamuri
  • salamurilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)