2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SARAMÚRĂ, (2) saramuri, s. f. 1. Apă în care s-a dizolvat sare și care se folosește în gospodărie (la conservarea unor alimente), în agricultură, în industria tăbăcăriei etc. ♦ Apă naturală care conține sare; izvor de apă sărată; slatină. 2. Zeamă sărată, uneori condimentată cu oțet, usturoi etc., cu care se servesc unele mâncăruri; mâncare servită în acest fel. [Var.: (pop.) salamúră s. f.] – Din ngr. salamúra.

saramu sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) sala~, (înv) sarem~ (S și: sare-mură), (reg) ~ulă, ~moră, sălăm~ / Pl: ~uri / E: ngr σαλαμούρα] 1 Soluție preparată din apă în care se dizolvă sare de bucătărie (folosită mai ales la conservarea unor alimente) Si: (reg) mură3, sărătură (7), slatină (3). 2 Zeamă sărată, uneori condimentată cu oțet, cu usturoi etc., cu care de obicei se servesc unele feluri de mâncare. 3 (Pex) Mâncare preparată cu saramură (2). 4 (Pex) Aliment extrem de sărat. 5 (Pop) Telemea. 6 Soluție obținută prin dizolvarea unor săruri (de sodiu, de potasiu, magneziu etc.) în apă, folosită în agricultură, în industrie etc. 7 (Reg) Nutreț preparat cu saramură (1). 8 (Pop) Izvor de apă sărată Si: sărătură (5). 9 Apă care conține sare (1) în mod natural Si: sărătură (6), slatină (1).

SARAMÚRĂ, saramuri, s. f. 1. Apă în care s-a dizolvat sare și care se folosește în gospodărie (la conservarea unor alimente), în agricultură, în industria tăbăcăriei etc. ♦ Apă naturală care conține sare; izvor de apă sărată; slatină. 2. Zeamă sărată, uneori condimentată cu oțet, usturoi etc., cu care se servesc unele mâncăruri; mâncare servită în acest fel. [Var.: (pop.) salamúră s. f.] – Din ngr. salamúra.

SARAMÚRĂ, saramuri, s. f. (Și în forma salamură) 1. Apă în care s-a dizolvat sare, și care se folosește la conservarea unor alimente, în agricultură, în industria tăbăcăriei etc. Ajuta ca de obicei la scoaterea pieilor vîscoase, grele de saramură. CAMIL PETRESCU, O. II 448. După cincisprezece zile șuncile se scot din salamură. PAMFILE, I. C. 55. ◊ Expr. A-și pune carnea în (sau la) saramură v. carne. ♦ Apă naturală care conține sare, izvor de apă sărată; slatină. Înspre apus... vin... Bălțăteștii cei plini de salamură. CREANGĂ, A. 72. În stînga acestei gîrle... sînt salamuri sau sorginte de apă sărată. I. IONESCU, P. 31. 2. Zeamă sărată (și condimentată uneori cu oțet, usturoi etc.) cu care se servesc unele mîncări; mîncare servită în acest fel. Am și niște plătici... fripte pe cărbuni și cu salamură de usturoi. SADOVEANU, Î. A. 42. Cei cîțiva crapi fuseseră făcuți o saramură caldă. CAMIL PETRESCU, N. 69. Pescarii le dădură o saramură de pește proaspăt și drumeții mîncară, plecînd apoi mai departe. SANDU-ALDEA, U. P. 43. Găina s-o fac friptură și bobocul saramură. MARIAN, S. 162. – Variantă: salamúră s. f.

SARAMÚRĂ ~i f. 1) Soluție (concentrată) de sare, întrebuințată, mai ales, la conservarea alimentelor. *A-și pune pielea în (sau la)~ a face tot posibilul. 2) Apă naturală care conține sare. 3) Zeamă sărată (cu adaos de usturoi, oțet) dată ca garnitură la unele mâncăruri. /<ngr. salamúră

saramură f. apă sărată. [Și salamură = lat. SALISMURIA, printr’un intermediar slav].

SALAMÚRĂ s. f. v. saramură.

SARAMURÁ, saramurez, vb. I. Tranz. 1. A introduce (pentru un timp) în saramură alimente (carne, legume etc.) pentru a le conserva. 2. A ține în saramură pieile crude înainte de tăbăcire. 3. A trata cu fungicide semințele de cereale, înainte de semănare, pentru a le dezinfecta. – Din saramură.

saramoa[1] sf vz saramură

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

saramura vt [At: DL / Pzi: ~r'ez / E: saramură] 1 (C. i. alimente) A introduce în saramură (1) sau a injecta cu saramură pentru a conserva. Si: a mura. 2 (C. i. piei de animale) A ține în saramură (1) înainte de tăbăcire. 3 (C. i semințe de cereale) A trata cu fungicide înainte de semănare, pentru combaterea unor boli. 4 (Reg; c. i. vița de vie) A stropi cu substanțe toxice pentru distrugerea dăunătorilor.

SARAMURÁ, saramurez, vb. I. Tranz. 1. A introduce (pentru un timp) în saramură alimente (carne, legume etc.), pentru a le conserva. 2. A ține în saramură pieile crude înainte de tăbăcire. 3. A trata cu fungicide semințele de cereale, înainte de semănare, pentru a le dezinfecta. – Din saramură.

SARAMURÁ, saramurez, vb. I. Tranz. 1. A conserva alimente (came, legume etc.) prin introducerea lor în saramură sau prin injectare de saramură. 2. A introduce în saramură piei crude, înainte de tăbăcire. 3. A dezinfecta semințele de cereale înainte de semănare, tratîndu-le cu un fungicid.

A SARAMURÁ ~éz tranz. 1) (alimente sau piei brute) A ține în saramură. 2) (cereale pregătite pentru semănat) A dezinfecta prin tratare cu fungicide. /Din saramură

arată toate definițiile

Intrare: saramură
saramură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saramu
  • saramura
plural
  • saramuri
  • saramurile
genitiv-dativ singular
  • saramuri
  • saramurii
plural
  • saramuri
  • saramurilor
vocativ singular
plural
salamură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salamu
  • salamura
plural
  • salamuri
  • salamurile
genitiv-dativ singular
  • salamuri
  • salamurii
plural
  • salamuri
  • salamurilor
vocativ singular
plural
saramoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
saramoră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
saramulă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
saremură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sălămură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: saramura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • saramura
  • saramurare
  • saramurat
  • saramuratu‑
  • saramurând
  • saramurându‑
singular plural
  • saramurea
  • saramurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • saramurez
(să)
  • saramurez
  • saramuram
  • saramurai
  • saramurasem
a II-a (tu)
  • saramurezi
(să)
  • saramurezi
  • saramurai
  • saramurași
  • saramuraseși
a III-a (el, ea)
  • saramurea
(să)
  • saramureze
  • saramura
  • saramură
  • saramurase
plural I (noi)
  • saramurăm
(să)
  • saramurăm
  • saramuram
  • saramurarăm
  • saramuraserăm
  • saramurasem
a II-a (voi)
  • saramurați
(să)
  • saramurați
  • saramurați
  • saramurarăți
  • saramuraserăți
  • saramuraseți
a III-a (ei, ele)
  • saramurea
(să)
  • saramureze
  • saramurau
  • saramura
  • saramuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

saramură salamură saramoară saramoră saramulă saremură sălămură

  • 1. (numai) singular Apă în care s-a dizolvat sare și care se folosește în gospodărie (la conservarea unor alimente), în agricultură, în industria tăbăcăriei etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ajuta ca de obicei la scoaterea pieilor vîscoase, grele de saramură. CAMIL PETRESCU, O. II 448.
      surse: DLRLC
    • După cincisprezece zile șuncile se scot din salamură. PAMFILE, I. C. 55.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-și pune carnea în (sau la) saramură.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Apă naturală care conține sare; izvor de apă sărată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: slatină attach_file 2 exemple
      exemple
      • Înspre apus... vin... Bălțăteștii cei plini de salamură. CREANGĂ, A. 72.
        surse: DLRLC
      • În stînga acestei gîrle... sînt salamuri sau sorginte de apă sărată. I. IONESCU, P. 31.
        surse: DLRLC
  • 2. Zeamă sărată, uneori condimentată cu oțet, usturoi etc., cu care se servesc unele mâncăruri; mâncare servită în acest fel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Am și niște plătici... fripte pe cărbuni și cu salamură de usturoi. SADOVEANU, Î. A. 42.
      surse: DLRLC
    • Cei cîțiva crapi fuseseră făcuți o saramură caldă. CAMIL PETRESCU, N. 69.
      surse: DLRLC
    • Pescarii le dădură o saramură de pește proaspăt și drumeții mîncară, plecînd apoi mai departe. SANDU-ALDEA, U. P. 43.
      surse: DLRLC
    • Găina s-o fac friptură și bobocul saramură. MARIAN, S. 162.
      surse: DLRLC

etimologie:

saramura

  • 1. A introduce (pentru un timp) în saramură alimente (carne, legume etc.) pentru a le conserva.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: mura (vb.)
  • 2. A ține în saramură pieile crude înainte de tăbăcire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. A trata cu fungicide semințele de cereale, înainte de semănare, pentru a le dezinfecta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • saramură
    surse: DEX '98 DEX '09