saracin¹, ~ă smf vz sărăcin²

saracin², ~ă smf, a vz sarazin

SARAZIN, -Ă, sarazini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (În Evul Mediu) Nume dat musulmanilor din vestul Europei. 2. Adj. care aparține sarazinilor (1), referitor la sarazini. – Din fr. sarrasin.

saracen, ~ă smf, a vz sarazin

sarachin, ~ă smf, a vz sarazin

sarazin, ~ă [At: FL. D. (1680), 73^V /14 / V: (rar) ~acin, (înv) ~acen, ~achin / Pl: ~i, ~e / E: fr sarrazin, ngr Σαρακηνός, lat saracenus, cf sărăcin²] 1 smf (Ant) Persoană care făcea parte din populația Arabiei apusene și sudice Si: (înv) sărăcin² (1). 2 smf (În evul mediu) Arab (din apusul Europei) Si: (înv) sărăcin² (2). 3 smf (Pex) Musulman (din apusul Europei) Si: (înv) sărăcin² (3). 4 a Specific sarazinilor (1) Si: (înv) sărăcin² (4). 5 a Privitor la sarazini (1) Si: (înv) sărăcin² (5). 6 a Care aparține sarazinilor Si: (înv) sărăcin² (6).

sărăcin², ~ă smf [At: CORESI, ap. DHLR II, 529 / V: saracin / Pl: ~i, ~e / E: slv срачинъ, cf vsl саракинъ] 1-3 smf Sarazin (1-3). 4-6 a Sarazin (4-6).

sărăcin¹ sm [At: BORZA, D. 123 / E: ns cf sărac] (Bot; reg) Mei (Panicum miliaceum).

sărăcir^[1] sm vz sărăcin¹

SARAZIN, -Ă, sarazini, -e, s. m. și f. Nume dat, în evul mediu, musulmanilor din vestul Europei. – Din fr. sarrasin.

SARAZIN, -Ă, sarazini, -e, s. m. și f. Nume dat în evul mediu de către popoarele occidentale musulmanilor din Europa și din Africa.

SARAZIN, -Ă adj., s. m. f. nume dat de occidentali în evul mediu musulmanilor din vestul Europei; maur. (< fr. sarrasin)

Saraceni n. sau Sarazini, pl. nume dat în evul-mediu Arabilor cari invadară Europa și Africa.

Sarazini m. pl. V. Saraceni.

sarazin adj. m., s. m., pl. sarazini; adj. f., s. f. sarazină, pl. sarazine

sarazin adj. m., s. m., pl. sarazini; adj. f., s. f. sarazină, pl. sarazine

sarazin s. m., adj. m., pl. sarazini; f. sg. sarazină, g.-d. art. sarazinei, pl. sarazine

SARAZIN (SARRAZIN) [sarazẽ], Jacques (1588-1660), sculptor francez. A lucrat mulți ani la Roma pentru cardinalul Aldobrandini, unde a decorat numeroase fântâni și vila Frascati. Unul dintre fondatorii (1648) Academiei de Pictură și Sculptură din Paris. Prin lucrările executate la Luvru și Chantilly anunță apariția clasicismului.

SARAZÍNI (SARACENI) (< gr. sarakenoï, lat. saraceni) s. m. pl. Termenul apare atestat în Antic.; în V Europei (îndeosebi în Galia, Italia și Provence), începând din sec. 8, el desemna, în general, pe locuitorii Imperiului arabo-musulman care efectuează incursiuni, jafuri și raiduri devastatoare. Se pare că această denumire a ajuns în V Europei și prin intermediul bizantinilor și al participanților la Cruciade. De asemenea denumirea este atribuită și populațiilor nomade care pendulează în ținuturile deșertice dintre Siria și Arabia Saudită.

Sărăcin, -ești v. Serafim 6.

SARAZIN s., adj. v. mahomedan, musulman.

SARAZIN s. (IST.) (înv.) sărăcin. (Lupta spaniolilor cu ~ii.)

SARAZIN adj., s. v. arab.

SĂRĂCIN s. v. sarazin.

sarazin s., adj. v. MAHOMEDAN. MUSULMAN.

SARAZIN s. (IST.) (înv.) sărăcin. (Lupta spaniolilor cu ~ii.)

sarazin adj., s. v. ARAB.

sărăcin s. v. SARAZIN.

sărăcin¹ s.m. (reg.) mei.