3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SÁNIE, sănii, s. f. 1. Vehicul cu tracțiune animală sau autopropulsat, având în loc de roți două tălpi de lemn sau de fier cu ajutorul cărora se deplasează prin alunecare pe zăpadă sau pe gheață. 2. Suport la anumite mașini-unelte, care poate aluneca în lungul unor ghidaje, asigurând o deplasare a mașinii, a sculei prelucrătoare ori a piesei de prelucrat. – Din bg. sani.

SÁNIE, sănii, s. f. 1. Vehicul cu tracțiune animală sau autopropulsat, având în loc de roți două tălpi de lemn sau de fier cu ajutorul cărora se deplasează prin alunecare pe zăpadă sau pe gheață. 2. Suport la anumite mașini-unelte, care poate aluneca în lungul unor ghidaje, asigurând o deplasare a mașinii, a sculei prelucrătoare ori a piesei de prelucrat. – Din bg. sani.

sanie sf [At: URECHE, L. 200 / V: (reg) saină (Pl: săini, saine), sane (Pl: săni) / Pl: sănii, (înv) ~ii, (reg) săni / E: ns cf vsl *сани, bg сани] 1 Vehicul prevăzut cu două tălpi de lemn sau de metal în loc de roți, cu tracțiune animală, umană sau autopropulsat, folosit la transportul pe zăpadă sau pe gheață. 2 (Reg; îe) A lua cuiva roatele de la ~ A nu avea ce să iei de la cineva (atât e de sărac). 3 Conținutul unei sănii (1). 4 Sanie (1) de dimensiuni reduse, folosită, mai ales de copii, la alunecarea pe zăpadă sau pe gheață Si: săniuță. 5 (Teh; pan) Dispozitiv pentru transportul greutăților mari la manevrele de forță. 6 Organ de mașină-unealtă sau piesă componentă a unor subansambluri de mașini-unelte sau a unor aparate de măsură, care poate aluneca pe ghidaje, asigurând deplasarea fie a sculei prelucrătoare sau a mecanismului de măsurare, fie a piesei care se prelucrează sau se măsoară. 7 (Șîs ~ de lansare) Ansamblu de grinzi montate sub o navă, care ajută la alunecarea acesteia pe calea de lansare în timpul operației de lansare. 8 Ansamblu de plute unite provizoriu, folosit la transportarea buștenilor. 9 (Reg) Sanceu (4). 10 (Reg; art) Numele unei constelații nedefinite mai îndeaproape. 11 (Reg) Greșeală la urzit.

SÁNIE, sănii, s. f. 1. Vehicul, în general cu tracțiune animală, avînd în loc de roți două tălpi de lemn sau de fier, cu ajutorul cărora alunecă iarna pe zăpadă sau pe gheață. În seara de lăsata-secului, am fost poftiți la masă de un proprietar vecin. Ne-a trimis sania, căci, deși vremea se dezmorțise, zăpada era tot întreagă. GALACTION, O. I 101. Dar plug, grapă, teleagă, sanie... nici că se aflau la casa acestui om nesocotit. CREANGĂ, P. 38. Dar ce văd? ce se strecoară Colo-n zare cînd și cînd? E o sanie ușoară, Prin lumină lunecînd. ALECSANDRI. O. 222. 2. (Tehn.) Suport la anumite mașini-unelte, care poate aluneca în lungul unor ghidaje, asigurînd una dintre mișcările secundare de lucru ale mașinii. ◊ Sanie portunealtă = suport pe care se fixează unealta de tăiere a unei mașini-unelte. – Gen.-dat. și: saniei (CAMIL PETRESCU, O. I 9).

SÁNIE sănii f. 1) Vehicul prevăzut cu două tălpi de lemn sau de fier, ce alunecă ușor pe zăpadă sau pe gheață. A se da cu ~a. 2) Organ de mașină-unealtă care, alunecând pe ghidaje, asigură deplasarea unor piese în direcția necesară. [G.-D. saniei; Sil. -ni-e] /<bulg. sani

sanie f. trăsură fără roate ce se târăște pe zăpadă sau pe ghiață. [Bulg. SANIIE].

sánie f. (bg. sanĭa, rut. sániĭ, sîrb. dial. ceh. sanje, sîrb. nsl. rus. sani, pol. sanie; ung. szan; ngr. sania). Un fel de trăsură care are niște tălpĭ în loc de roate și care alunecă pe zăpadă saŭ pe gheață fiind trasă de caĭ, boĭ, renĭ saŭ de cînĭ și de oamenĭ cînd e maĭ mică.

SĂNIÁ, săniez, vb. I. (Rar) 1. Refl. A se da cu săniuța; a merge cu sania (la plimbare). 2. Tranz. A transporta ceva târând pe jos sau lăsând să alunece pe un plan înclinat. [Pr.: -ni-a] – Din sanie.

sănia [At: LB / P: ~ni-a / V: săina / Pzi: ~iez, săniu / E: sanie] 1-2 vtr (Rar) A (se) plimba cu sania (1). 3 vr (Trs) A se da cu sania. 4 vr (Trs; Mol) A aluneca pe gheață cu tălpile încălțămintei. 5-6 vt A transporta târând pe jos (sau lăsând să alunece pe un plan înclinat). 7 vr (Reg; pgn) A se deplasa prin alunecare. 8 vr (Reg; d. pământ) A se surpa.

SĂNIÁ, săniez, vb. I. 1. Refl. A se da cu săniuța; a merge cu sania (la plimbare). 2. Tranz. A transporta ceva târând pe jos sau lăsând să alunece pe un plan înclinat.[Pr. -ni-a] – Din sanie.

SĂNIÁ, săniez, vb. I. Refl. A se da cu săniuța.

sánie-amfíbie s. f.„A fost realizată o sanie-amfibie, înzestrată cu un motor de 350 CP. Vehiculul poate [...] circula pe orice teren – pe zăpadă, în mlaștini sau în alte zone greu accesibile.” Sc. 28 III 78 p. 6. ◊ „La biroul de proiectări «Tupolev» din Moscova a fost realizată o sanie-amfibie, înzestrată cu motor de 350 C.P.” R.l. 12 IV 78 p. 6 //din sanie + amfibie, probabil după model rus.//

A SE SĂNIÁ mă ~éz intranz. pop. rar A se da cu sania. /Din sanie

A SĂNIÁ ~éz tranz. pop. rar A transporta târând pe jos sau lăsând să alunece pe un plan înclinat. /Din sanie

SÎNIE s. f. (Mold.) Tavă mare și rotundă de metal. Acolo era masa gătită cu mare orinduială, pe sîniia ce mare de farfurie scumpă și, în scurt, toate vasali mesei de farfurii scumpă. H 1771, 81v. Și iarăși au venit 12 roabe îmbrăcate frumos și avea fieștecare în mînă cîte o sînie de farfurie minunată cu fel de fel de poame. H 1771, 81v. Etimologie: tc. sini, bg. sinija. Cf. t a b l a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sánie (-ni-e) s. f., art. sánia (-ni-a), g.-d. art. sániei; pl. sắnii, art. sắniile (-ni-i-)

sánie s. f. (sil. -ni-e), art. sánia (sil. -ni-a), g.-d. art. sániei; pl. sănii, art. săniile (sil. -ni-i-)

arată toate definițiile

Intrare: sanie
  • silabație: sa-ni-e info
substantiv feminin (F137)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sanie
  • sania
plural
  • sănii
  • săniile
genitiv-dativ singular
  • sănii
  • saniei
plural
  • sănii
  • săniilor
vocativ singular
plural
saină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sane
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sănia
  • silabație: să-ni-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sănia
  • săniere
  • săniat
  • săniatu‑
  • săniind
  • săniindu‑
singular plural
  • sănia
  • săniați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • săniez
(să)
  • săniez
  • săniam
  • săniai
  • săniasem
a II-a (tu)
  • săniezi
(să)
  • săniezi
  • săniai
  • săniași
  • săniaseși
a III-a (el, ea)
  • sănia
(să)
  • sănieze
  • sănia
  • sănie
  • săniase
plural I (noi)
  • săniem
(să)
  • săniem
  • săniam
  • săniarăm
  • săniaserăm
  • săniasem
a II-a (voi)
  • săniați
(să)
  • săniați
  • săniați
  • săniarăți
  • săniaserăți
  • săniaseți
a III-a (ei, ele)
  • sănia
(să)
  • sănieze
  • săniau
  • sănia
  • săniaseră
săina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sânie
sânie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sanie saină sane

  • 1. Vehicul cu tracțiune animală sau autopropulsat, având în loc de roți două tălpi de lemn sau de fier cu ajutorul cărora se deplasează prin alunecare pe zăpadă sau pe gheață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: săniuță attach_file 3 exemple
    exemple
    • În seara de lăsata-secului, am fost poftiți la masă de un proprietar vecin. Ne-a trimis sania, căci, deși vremea se dezmorțise, zăpada era tot întreagă. GALACTION, O. I 101.
      surse: DLRLC
    • Dar plug, grapă, teleagă, sanie... nici că se aflau la casa acestui om nesocotit. CREANGĂ, P. 38.
      surse: DLRLC
    • Dar ce văd? ce se strecoară Colo-n zare cînd și cînd? E o sanie ușoară, Prin lumină lunecînd. ALECSANDRI. O. 222.
      surse: DLRLC
  • 2. Suport la anumite mașini-unelte, care poate aluneca în lungul unor ghidaje, asigurând o deplasare a mașinii, a sculei prelucrătoare ori a piesei de prelucrat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. Sanie portunealtă = suport pe care se fixează unealta de tăiere a unei mașini-unelte.
      surse: DLRLC

etimologie:

sănia săina rar

  • 1. reflexiv A se da cu săniuța; a merge cu sania (la plimbare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. tranzitiv A transporta ceva târând pe jos sau lăsând să alunece pe un plan înclinat.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • sanie
    surse: DEX '98 DEX '09