5 intrări

20 de definiții

SANGEÁC, (1,2) sangeacuri, s. n., (3) sangeaci, s. m. (Înv.) 1. S. n. Steag turcesc de culoare verde; (în special) steag cu Semiluna în vârful lăncii, trimis de Poarta Otomană noului domn ales în Țările Române. 2. S. n. Diviziune teritorială în Imperiul Otoman, subîmpărțire a unui pașalâc. 3. S. m. Guvernator al unui sangeac (2). [Var.: sângeác s. n.] – Din tc. sancak.

SANGEÁC, (1, 2) sangeacuri, s. n., (3) sangeaci, s. m. (Înv.) 1. S. n. Steag turcesc de culoare verde; (în special) steag cu semiluna în vârful lăncii, trimis de Poarta Otomană noului domn ales în țările românești. 2. S. n. Diviziune teritorială în Imperiul Otoman, subîmpărțire a unui pașalâc. 3. S. m. Guvernator al unui sangeac (2). [Var.: sângeác s. n.] – Din tc. sancak.

sangeác1 (guvernator) (înv.) (-geac) s. m., pl. sangeáci

sangeác2 (steag, diviziune administrativă) (înv.) (-geac) s. n., pl. sangeácuri

SANGEÁC s. (IST.) (rar) sangeacat, sangealâc. (Subdiviziunea teritorială din Imperiul otoman numită ~.)

sangeác (-curi), s. n.1. Drapel turc. – 2. Provincie, diviziune administrativă turcă. – 3. (S. m.) Guvernator de provincie. – Var. sangiac. Mr. singeache. Tc. sancak (Șeineanu, II, 313; Ronzevalle 12), cf. ngr. σαντζάϰι, alb., bg. sandžak.Der. sangeactar (var. sangeagaș), s. m. (înv., port-drapel), din tc. sancakdar.

sangeác n., pl. urĭ și e (turc. sanğak [scris sancak], stea c’o singură coadă de cal, vilaĭet). Vechĭ. Steag mare verde cu semiluna’n vîrf, pe care sultanu îl trimetea nouluĭ domn (V. alem). Teritoriŭ guvernat de un sangeac (vilaĭet, district): sangeacu Prevezeĭ. Marginea macatuluĭ pe care ședea viziru și care avea un loc anumit de sărutat. S.m. pl. lit. -geacĭ și ob. -gecĭ. Guvernatoru unuĭ sangeac (inferior beĭuluĭ și care, în loc de tuĭ, avea numaĭ sangeac). – Și săng- și -sîng-.

SÂNGEÁC s. n. v. sangiac.

SANGIÁC, sangiacuri, s. n. (Învechit; și în forma sîngeac) 1. Steag turcesc, de culoare verde (în special steagul cu semiluna în vîrf, trimis de Poartă noului domn din Principatele romîne). Copiii din casă... și cu aprozii purtau sîngeacul sau steagul cel mare și două tuiuri turcești date de la împărăție. ODOBESCU, S. I 73. 2. Diviziune teritorială în vechiul imperiu otoman, subîmpărțire a unui pașalîc. Tudorel că mi-și pleca, Un vătaf cu el lua, Prin sangiacuri că umbla, Zaherele că strîngea. TEODORESCU, P. P. 678. 3. Guvernator al unui sangiac (2). Sangiacul Nicopolului, ce era închis în cetate, trimise atunci domnului stofe țesute cu aur și argint. BĂLCESCU, O. II 171. Sangiacul cînd auzea, Cinci sute de turci pornea, Numai turci și arnăuți, Tot de Golea greu bătuți. TEODORESCU, P. P. 587. – Variantă: sîngeác s. n.

SANGIÁC, (1, 2) sangiacuri, s. n., (3) s. m. (Înv.) 1. Steag turcesc, de culoare verde; (în special) steagul cu semiluna în vârf, trimis de Poartă noului domn din Principate. 2. Diviziune teritorială în vechiul imperiu otoman, subîmpărțire a unui pașalâc. 3. Guvernator al unui sangiac (2). [Var.: sângeac s. n.] – Tc. sancak.

alem n. steag mare turcesc cu o semilună în mijloc: alemul, numit obișnuit sangeac, era unul din insigniile ce Domnii primiau dela Sultan, odată cu cabanița, tuiurile și buzduganul sau topuzul: și mie trimițându-mi o pală și un alem AL. [Turc. ALEM].

sangiac n. 1. steag verde cu semiluna ce Sultanul trimitea noului Domn: copiii din casă purtau sangiacul și două tuiuri date dela Împărăție OD.; 2. guvernator mai mic decât beiu (care, în loc de tuiu, n’avea decât un sangiac): sangiacul când auzia, cinci sute de Turci pornia POP. [Turc. SANDJAK, steag cu o singură coadă de cal, district de provincie].

sângeapă f. Mold. măsură de cincizeci de dramuri: m’așteaptă o sângeapă de pelin AL. [Și sângeac: alterare populară din cinzeacă].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

sangeác (steag, diviziune administrativă) s. n. (sil. -geac), pl. sangeácuri

sangeác (guvernator) s. m. (sil. -geac), pl. sangeáci

SANGEAC s. (rar) sangeacat, sangealîc. (Subdiviziunea teritorială din Imperiul otoman numită ~.)

Intrare: sangeac (drapel, provincie)
sangeac (drapel, provincie) substantiv neutru
  • silabație: -geac
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sangeac
  • sangeacul
  • sangeacu‑
plural
  • sangeacuri
  • sangeacurile
genitiv-dativ singular
  • sangeac
  • sangeacului
plural
  • sangeacuri
  • sangeacurilor
vocativ singular
plural
Intrare: sangeac (persoana)
sangeac (persoana) substantiv masculin
  • silabație: -geac
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sangeac
  • sangeacul
  • sangeacu‑
plural
  • sangeaci
  • sangeacii
genitiv-dativ singular
  • sangeac
  • sangeacului
plural
  • sangeaci
  • sangeacilor
vocativ singular
plural
Intrare: sangiac
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sangiac
  • sangiacul
  • sangiacu‑
plural
  • sangiacuri
  • sangiacurile
genitiv-dativ singular
  • sangiac
  • sangiacului
plural
  • sangiacuri
  • sangiacurilor
vocativ singular
plural
sângeac (pl. -ece) substantiv neutru
substantiv neutru (N17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sângeac
  • sângeacul
  • sângeacu‑
plural
  • sângece
  • sângecele
genitiv-dativ singular
  • sângeac
  • sângeacului
plural
  • sângece
  • sângecelor
vocativ singular
plural
Intrare: săngeac
săngeac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sângeac (pl. -uri)
sângeac (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sângeac
  • sângeacul
  • sângeacu‑
plural
  • sângeacuri
  • sângeacurile
genitiv-dativ singular
  • sângeac
  • sângeacului
plural
  • sângeacuri
  • sângeacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)