2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SANCTIFICÁRE s. f. (Bis.) Faptul de a sanctifica.V. sanctifica.

SANCTIFICÁRE s. f. (Bis.) Faptul de a sanctifica.V. sanctifica.

sanctificare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~cări / E: sanctifica] (Liv) 1-2 Sfințire (1-2). 3 Consfințire (1).

SANCTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a sanctifica și rezultatul ei. [< sanctifica].

SANCTIFICÁ, sanctific, vb. I. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva în rândul sfinților; a sfinți. – Din lat. sanctificare, fr. sanctifier.

SANCTIFICÁ, sanctific, vb. I. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva în rândul sfinților; a sfinți. – Din lat. sanctificare, fr. sanctifier.

sanctifica vt [At: HELIADE, ap. GHICA, A. 705 / V: (înv) ~fia, (înv) sant~, sănți~ / Pzi: sanctific / E: lat sanctificare, fr sanctifier] 1 (În religia creștină; c. i. oameni) A trece în rândul sființilor Si: a sfinți1 (1), (înv) a sacra (1). 2 (Liv) A considera sfânt (1). 3 (Liv; c. i. obiecte) A sfinți1 (9). 4 (Liv) A consfinți (1).

SANCTIFICÁ, sanctífic, vb. I. Tranz. (Bis.) A trece (pe cineva) în rîndul sfinților; a sfinți.

SANCTIFICÁ vb. I. tr. A trece în rândul sfinților, a sfinți. [P.i. sanctífic. / < lat. sanctificare, cf. fr. sanctifier].

SANCTIFICÁ vb. tr. 1. a trece pe cineva în rândul sfinților, a sfinți. 2. a consfinți. (< lat. sanctificare, fr. sanctifier)

A SANCTIFICÁ sanctífic tranz. rel. A trece în rândul sfinților; a ridica la rang de sfânt; a sfinți. [Sil. sanc-ti-] /<lat. sanctificare, fr. sanctifier

* sanctífic, a v. tr. (lat. sanctifico, -áre). Sfințesc, fac sfînt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sanctificáre (sanc-ti-) s. f., g.-d. art. sanctificắrii

sanctificáre s. f. (sil. sanc-), g.-d. art. sanctificării; pl. sanctificări

sanctificá (a ~) (sanc-ti-) vb., ind. prez. 3 sanctífică; conj. prez. 3 sanctífice

sanctificá vb. (sil. sanc-), ind. prez. 1 sg. sanctífic, 3 sg. și pl. sanctífică; conj. prez. 3 sg. și pl. sanctífice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SANCTIFICÁRE s. v. canonizare, sfințire.

sanctificare s. v. CANONIZARE. SFINȚIRE.

SANCTIFICÁ vb. v. canoniza, sfinți.

arată toate definițiile

Intrare: sanctificare
sanctificare substantiv feminin
  • silabație: sanc-ti- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sanctificare
  • sanctificarea
plural
  • sanctificări
  • sanctificările
genitiv-dativ singular
  • sanctificări
  • sanctificării
plural
  • sanctificări
  • sanctificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: sanctifica
  • silabație: sanc-ti- info
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sanctifica
  • sanctificare
  • sanctificat
  • sanctificatu‑
  • sanctificând
  • sanctificându‑
singular plural
  • sanctifică
  • sanctificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sanctific
(să)
  • sanctific
  • sanctificam
  • sanctificai
  • sanctificasem
a II-a (tu)
  • sanctifici
(să)
  • sanctifici
  • sanctificai
  • sanctificași
  • sanctificaseși
a III-a (el, ea)
  • sanctifică
(să)
  • sanctifice
  • sanctifica
  • sanctifică
  • sanctificase
plural I (noi)
  • sanctificăm
(să)
  • sanctificăm
  • sanctificam
  • sanctificarăm
  • sanctificaserăm
  • sanctificasem
a II-a (voi)
  • sanctificați
(să)
  • sanctificați
  • sanctificați
  • sanctificarăți
  • sanctificaserăți
  • sanctificaseți
a III-a (ei, ele)
  • sanctifică
(să)
  • sanctifice
  • sanctificau
  • sanctifica
  • sanctificaseră
sanctifia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sănțifica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sanctificare

etimologie:

  • vezi sanctifica
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

sanctifica sanctifia sănțifica

etimologie: