8 definiții pentru sanctificare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SANCTIFICARE s. f. (Bis.) Faptul de a sanctifica. – V. sanctifica.
SANCTIFICARE s. f. (Bis.) Faptul de a sanctifica. – V. sanctifica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
sanctificare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~cări / E: sanctifica] (Liv) 1-2 Sfințire (1-2). 3 Consfințire (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SANCTIFICARE s.f. Acțiunea de a sanctifica și rezultatul ei. [< sanctifica].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!sanctificare (desp. sanc-ti-) s. f., g.-d. art. sanctificării; pl. sanctificări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sanctificare (sanc-ti-) s. f., g.-d. art. sanctificării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sanctificare s. f. (sil. sanc-), g.-d. art. sanctificării; pl. sanctificări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SANCTIFICARE s. v. canonizare, sfințire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sanctificare s. v. CANONIZARE. SFINȚIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: sanc-ti-
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
sanctificare, sanctificărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a sanctifica. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: canonizare sfințire
etimologie:
- sanctifica DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.