13 definiții pentru sanchiu sănchiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SANCHÍU, -ÍE, sanchii, adj. (Pop.) Tăcut, posac, ursuz; încăpățânat. – Et. nec.

SANCHÍU, -ÍE, sanchii, adj. (Pop.) Tăcut, posac, ursuz; încăpățânat. – Et. nec.

sanchiu, ~ie [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) săn~, tăn~ / Pl: ~ii / E: tc sanki] 1 a (Pop; d. oameni) Tăcut. 2 a (Pop; d. oameni) Prefăcut. 3 a (Pop; d. oameni) Rău. 4 a (Pop; d. oameni) Arțăgos (2). 5 a (Pop; d. oameni) Încăpățânat. 6 a (Fam) Bizar (1). 7 a (Fam) Aiurit2 (2). 8-9 smf, a (Olt) (Om) trândav. corectată

SANCHÍU, -ÍE, sanchii, adj. Tăcut, posac, ursuz; îndărătnic, încăpățînat. Tu, Darie, îmi spunea mama, ești un om sanchiu, închis. STANCU, D. 345. Iordache Cojocarul, om cu stare, dar sanchiu și nemilos... nu rîdea niciodată și bătea pe calfe de le zvînta. GALACTION, O. I 277. Rău ai nimerit-o! Și satu mic și oamenii sanchii!... STĂNOIU, C. I. 58. ◊ (Adverbial) Maiorul îl privi sanchiu, clătinîndu-și capul. CAMIL PETRESCU, O. II 559. ◊ (Substantivat) Șeful vămii, un sanchiu bătrîn, strașnic de formalist. BART, S. M. 82.

sanchíŭ, -íe adj. (turc. sanki, sakîi, tăcut). Vest. Posac, mocnit, posomorît, hursuz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sanchíu (pop.) adj. m., f. sanchíe; pl. m. și f. sanchíi

sanchíu adj. m., f. sanchíe; pl. m. și f. sanchíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SANCHÍU adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, bizar, ciudat, curios, descreierat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insociabil, insolit, încăpățânat, îndărătnic, morocănos, mut, năstrușnic, nebun, necomunicativ, neobișnuit, neprietenos, nesociabil, original, paradoxal, posac, posomorât, recalcitrant, refractar, singular, smintit, straniu, taciturn, tăcut, țicnit, urâcios, ursuz, zănatic, zăpăcit, zurliu.

SANCHÍU adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.

sanchiu adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. BIZAR. CIUDAT. CURIOS. DESCREIERAT. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOCIABIL. INSOLIT. ÎNCĂPĂȚÎNAT. ÎNDĂRĂTNIC. MOROCĂNOS. MUT. NĂSTRUȘNIC. NEBUN. NECOMUNICATIV. NEOBIȘNUIT. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. ORIGINAL. PARADOXAL. POSAC. POSOMORÎT. RECALCITRANT. REFRACTAR. SINGULAR. SMINTIT. STRANIU. TACITURN. TĂCUT. ȚICNIT. URÎCIOS. URSUZ. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.

sanchiu adj., s. v. INDOLENT. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sanchíu (sanchíe), s. f.1. Tăcut, posac. – 2. Zăpăcit, aiurit. Origine necunoscută. În Munt.

Intrare: sanchiu
sanchiu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sanchiu
  • sanchiul
  • sanchiu‑
  • sanchie
  • sanchia
plural
  • sanchii
  • sanchiii
  • sanchii
  • sanchiile
genitiv-dativ singular
  • sanchiu
  • sanchiului
  • sanchii
  • sanchiei
plural
  • sanchii
  • sanchiilor
  • sanchii
  • sanchiilor
vocativ singular
plural
sănchiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sanchiu sănchiu

  • exemple
    • Tu, Darie, îmi spunea mama, ești un om sanchiu, închis. STANCU, D. 345.
      surse: DLRLC
    • Iordache Cojocarul, om cu stare, dar sanchiu și nemilos... nu rîdea niciodată și bătea pe calfe de le zvînta. GALACTION, O. I 277.
      surse: DLRLC
    • Rău ai nimerit-o! Și satu mic și oamenii sanchii!... STĂNOIU, C. I. 58.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Maiorul îl privi sanchiu, clătinîndu-și capul. CAMIL PETRESCU, O. II 559.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Șeful vămii, un sanchiu bătrîn, strașnic de formalist. BART, S. M. 82.
      surse: DLRLC

etimologie: