samur [At: ANON. CAR / V: (înv) ~mor, (reg) savor sn, șămure snp / Pl: (1, rar 2) ~i, (2) ~uri / E: tc samur, ngr σαμούρι] 1 sm Animal mamifer carnivor din familia mustelidelor, originar din pădurea siberiană și din Asia Centrală, cu blana prețioasă, sură, cu o pată albă pe piept Si: zibelină (Martes zibellina). 2 sn Blană de samur (1) Si: zibelină. 3 sn Obiect de îmbrăcăminte confecționat din blană de samur (1). 4 sn (Îvr) Culoare albă-cenușie, asemănătoare cu blana samurului (1).

SAMUR, (1) samuri, s. m.,(2) samururi, s. n. 1. Animal carnivor din pădurea siberiană, vînat pentru blana lui prețioasă (Mustella zibellina). Contoșul domnului... e deschis la piept și lasă să se vază o scumpă blană de samur. ODOBESCU, S. I 101. 2. Blana prelucrată a samurului (1), de culoare cafenie. Parcă-s niște vlădici, așa giubele de mătase blănite cu samur au pe dînșii. HOGAȘ, M. N. 144. Pe sub giubeaua de pambriu albastru blănită cu samur, purta una dintr-acele scurte cațaveici, numite fermenele. NEGRUZZI, S. I 16. Sangiacul Nicopolei, ce era închis în cetate, trimise atunci domnului stofe țesute cu aur și argint, samururi frumoase. BĂLCESCU, O. II 171. ◊ Fig. Ochii ei albaștri umbriți d-un blond samur. BOLINTINEANU, O. 205.

SAMUR ~i m. 1) Mamifer carnivor, de talie medie, apreciat pentru blana lui prețioasă; zibelină. 2) Blană a acestui mamifer. /<turc. samur

samur m. 1. specie de jder din Siberia cu părul foarte fin, se vânează pentru blana lui cea foarte scumpă (Mustella zibellina); 2. blana-i prețioasă, brună și aurie: blană lungă moale cu samur în poale POP. [Turc. SAMUR].

samúr m. (turc. [bg. sîrb.] samur. d. pers. semmur; ngr. samúri; vsl. samurinŭ). Un fel de jder siberian cu blana cafenie foarte prețuită (mustela zibellina). Blană de samur (în acest caz, are și pl. n. samururĭ). V. mustelid.

samor sm vz samur

savor sm vz samur

SAVOR, savori, s. m. (Popular) Samur. Auzind noi... Că porți negoț cu rîșii și cu savorii De care poartă numai împărații. MARIAN, NU. 338.

SAVOR, savori, s. m. (Pop.) Samur.

samur¹ (animal) s. m., pl. samuri

samur² (blană) s. n., pl. samururi

samur¹ (animal) s. m., pl. samuri

samur² (blană) s. n., pl. samururi

samur (animal) s. m., pl. samuri

samur (blană) s. n., pl. samururi

SAMUR s. (ZOOL.; Martes zibellina) zibelină, (înv.) sobol. (Blană de ~.)

SAMUR s. (ZOOL.; Martes zibellina) zibelină, (înv.) sobol. (Blană de ~.)

samur (samuri), s. m. – 1. Zibelină (Mustela zibellina). – 2. Blană de zibelină. – Mr. samure. Tc. (per.) samur (Roesler 602; Șeineanu, II, 312; Lokotsch 1820; Ronzevalle 101), cf. bg., sb. samur, ngr. σαμούρι, sp. zamarra (REW 7563a).

SAMÚR (< tc.) s. m. Mamifer carnivor din familia mustelidelor cu blană foarte fină, brun-negricioasă cu o pată albă pe piept (Martes zibellina), având lungimea între 32 și 51 cm, iar greutatea între 900 gr și 1,8 kg. Trăiește în pădurile din Siberia, Mongolia, N Chinei. Blana de s. este foarte apreciată; în trecut a format obiectul unui comerț intens cu Europa. În prezent, specie periclitată. Sin. zibelină.