2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAMÚR, (1) samuri, s. m., (2) samururi, s. n. 1. S. m. Mamifer carnivor cu blana prețioasă, de culoare sură cu o pată albă pe piept; zibelină (Martes zibellina). 2. S. n. Blană de samur (1) prelucrată. – Din tc. samur.

SAMÚR, (1) samuri, s. m., (2) samururi, s. n. 1. S. m. Mamifer carnivor cu blana prețioasă, de culoare sură cu o pată albă pe piept; zibelină (Martes zibellina). 2. S. n. Blană de samur (1) prelucrată. – Din tc. samur.

samur [At: ANON. CAR / V: (înv) ~mor, (reg) savor sn, șămure snp / Pl: (1, rar 2) ~i, (2) ~uri / E: tc samur, ngr σαμούρι] 1 sm Animal mamifer carnivor din familia mustelidelor, originar din pădurea siberiană și din Asia Centrală, cu blana prețioasă, sură, cu o pată albă pe piept Si: zibelină (Martes zibellina). 2 sn Blană de samur (1) Si: zibelină. 3 sn Obiect de îmbrăcăminte confecționat din blană de samur (1). 4 sn (Îvr) Culoare albă-cenușie, asemănătoare cu blana samurului (1).

SAMÚR, (1) samuri, s. m.,(2) samururi, s. n. 1. Animal carnivor din pădurea siberiană, vînat pentru blana lui prețioasă (Mustella zibellina). Contoșul domnului... e deschis la piept și lasă să se vază o scumpă blană de samur. ODOBESCU, S. I 101. 2. Blana prelucrată a samurului (1), de culoare cafenie. Parcă-s niște vlădici, așa giubele de mătase blănite cu samur au pe dînșii. HOGAȘ, M. N. 144. Pe sub giubeaua de pambriu albastru blănită cu samur, purta una dintr-acele scurte cațaveici, numite fermenele. NEGRUZZI, S. I 16. Sangiacul Nicopolei, ce era închis în cetate, trimise atunci domnului stofe țesute cu aur și argint, samururi frumoase. BĂLCESCU, O. II 171. ◊ Fig. Ochii ei albaștri umbriți d-un blond samur. BOLINTINEANU, O. 205.

SAMÚR ~i m. 1) Mamifer carnivor, de talie medie, apreciat pentru blana lui prețioasă; zibelină. 2) Blană a acestui mamifer. /<turc. samur

samur m. 1. specie de jder din Siberia cu părul foarte fin, se vânează pentru blana lui cea foarte scumpă (Mustella zibellina); 2. blana-i prețioasă, brună și aurie: blană lungă moale cu samur în poale POP. [Turc. SAMUR].

samúr m. (turc. [bg. sîrb.] samur. d. pers. semmur; ngr. samúri; vsl. samurinŭ). Un fel de jder siberian cu blana cafenie foarte prețuită (mustela zibellina). Blană de samur (în acest caz, are și pl. n. samururĭ). V. mustelid.

SAVÓR, savori, s. m. (Popular) Samur. Auzind noi... Că porți negoț cu rîșii și cu savorii De care poartă numai împărații. MARIAN, NU. 338.

SAVÓR, savori, s. m. (Pop.) Samur.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

samúr2 (blană) s. n., pl. samúruri

samúr1 (animal) s. m., pl. samúri

samúr (animal) s. m., pl. samúri

samúr (blană) s. n., pl. samúruri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SAMÚR s. (ZOOL.; Martes zibellina) zibelină, (înv.) sobol. (Blană de ~.)

SAMUR s. (ZOOL.; Martes zibellina) zibelină, (înv.) sobol. (Blană de ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

samúr (samúri), s. m.1. Zibelină (Mustela zibellina). – 2. Blană de zibelină. – Mr. samure. Tc. (per.) samur (Roesler 602; Șeineanu, II, 312; Lokotsch 1820; Ronzevalle 101), cf. bg., sb. samur, ngr. σαμούρι, sp. zamarra (REW 7563a).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SAMÚR (< tc.) s. m. Mamifer carnivor din familia mustelidelor cu blană foarte fină, brun-negricioasă cu o pată albă pe piept (Martes zibellina), având lungimea între 32 și 51 cm, iar greutatea între 900 gr și 1,8 kg. Trăiește în pădurile din Siberia, Mongolia, N Chinei. Blana de s. este foarte apreciată; în trecut a format obiectul unui comerț intens cu Europa. În prezent, specie periclitată. Sin. zibelină.

Intrare: samur (animal; -i)
samur (animal; -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • samur
  • samurul
  • samuru‑
plural
  • samuri
  • samurii
genitiv-dativ singular
  • samur
  • samurului
plural
  • samuri
  • samurilor
vocativ singular
plural
samor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • savor
  • savorul
  • savoru‑
plural
  • savori
  • savorii
genitiv-dativ singular
  • savor
  • savorului
plural
  • savori
  • savorilor
vocativ singular
plural
Intrare: samur (blană)
samur (blană) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • samur
  • samurul
  • samuru‑
plural
  • samururi
  • samururile
genitiv-dativ singular
  • samur
  • samurului
plural
  • samururi
  • samururilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)