samur [At: ANON. CAR / V: (înv) ~mor, (reg) savor sn, șămure snp / Pl: (1, rar 2) ~i, (2) ~uri / E: tc samur, ngr σαμούρι] 1 sm Animal mamifer carnivor din familia mustelidelor, originar din pădurea siberiană și din Asia Centrală, cu blana prețioasă, sură, cu o pată albă pe piept Si: zibelină (Martes zibellina). 2 sn Blană de samur (1) Si: zibelină. 3 sn Obiect de îmbrăcăminte confecționat din blană de samur (1). 4 sn (Îvr) Culoare albă-cenușie, asemănătoare cu blana samurului (1).

SAMUR, (1) samuri, s. m.,(2) samururi, s. n. 1. Animal carnivor din pădurea siberiană, vînat pentru blana lui prețioasă (Mustella zibellina). Contoșul domnului... e deschis la piept și lasă să se vază o scumpă blană de samur. ODOBESCU, S. I 101. 2. Blana prelucrată a samurului (1), de culoare cafenie. Parcă-s niște vlădici, așa giubele de mătase blănite cu samur au pe dînșii. HOGAȘ, M. N. 144. Pe sub giubeaua de pambriu albastru blănită cu samur, purta una dintr-acele scurte cațaveici, numite fermenele. NEGRUZZI, S. I 16. Sangiacul Nicopolei, ce era închis în cetate, trimise atunci domnului stofe țesute cu aur și argint, samururi frumoase. BĂLCESCU, O. II 171. ◊ Fig. Ochii ei albaștri umbriți d-un blond samur. BOLINTINEANU, O. 205.

SAMUR ~i m. 1) Mamifer carnivor, de talie medie, apreciat pentru blana lui prețioasă; zibelină. 2) Blană a acestui mamifer. /<turc. samur

samur m. 1. specie de jder din Siberia cu părul foarte fin, se vânează pentru blana lui cea foarte scumpă (Mustella zibellina); 2. blana-i prețioasă, brună și aurie: blană lungă moale cu samur în poale POP. [Turc. SAMUR].

samur² (blană) s. n., pl. samururi

samur² (blană) s. n., pl. samururi

samur (blană) s. n., pl. samururi

samur (samuri), s. m. – 1. Zibelină (Mustela zibellina). – 2. Blană de zibelină. – Mr. samure. Tc. (per.) samur (Roesler 602; Șeineanu, II, 312; Lokotsch 1820; Ronzevalle 101), cf. bg., sb. samur, ngr. σαμούρι, sp. zamarra (REW 7563a).