SAMUR, (1) samuri, s. m.,(2) samururi, s. n. 1. Animal carnivor din pădurea siberiană, vînat pentru blana lui prețioasă (Mustella zibellina). Contoșul domnului... e deschis la piept și lasă să se vază o scumpă blană de samur. ODOBESCU, S. I 101. 2. Blana prelucrată a samurului (1), de culoare cafenie. Parcă-s niște vlădici, așa giubele de mătase blănite cu samur au pe dînșii. HOGAȘ, M. N. 144. Pe sub giubeaua de pambriu albastru blănită cu samur, purta una dintr-acele scurte cațaveici, numite fermenele. NEGRUZZI, S. I 16. Sangiacul Nicopolei, ce era închis în cetate, trimise atunci domnului stofe țesute cu aur și argint, samururi frumoase. BĂLCESCU, O. II 171. ◊ Fig. Ochii ei albaștri umbriți d-un blond samur. BOLINTINEANU, O. 205.