22 de definiții pentru samar sagmariu săgmar săgnar sămar sâgmariu (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SAMÁR, samare, s. n. 1. Șa mare de povară, fără scări, care se pune pe măgari și pe catâri: p. ext. încărcătură care se așază pe spatele unui animal de povară. 2. Bucată de scândură având pe una din fețe o mică platformă, care servește la transportarea cărămizilor pe schele. 3. Laț de sprijin pe care se așază căpriorii acoperișului unei case. – Din bg. sb. samar.

samar sn [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 25v/11 / V: (îrg) săm~, (înv) sagmariu, săgm~, săgnar, sâgmariu, signar, som~ / Pl: ~e, ~uri, (înv) ~i sm / E: bg самар, ngr σαγμάρια, σαμάρια] 1 Un fel de șa3 mare de povară, fără scări care se pune de obicei pe măgari, catâri, cămile etc. 2 Pereche de traiste în care se pune încărcătura și care se așază pe spatele unui animal. 3 (Pex) Încărcătură transportată pe spatele unui animal de povară. 4 (Reg; îe) A-și lega ~ul A deveni bogat. 5 Dispozitiv pentru transportul cărămizilor pe șantierele de construcție, alcătuit dintr-un panou de lemn care are fixată pe una dintre fețe o mică platformă, iar cealaltă față două chingi rezistente de piele, frânghie etc., pentru a putea fi purtat în spinare. 6 (Pop) Culme la acoperișul unei case. 7 (Înv) Cal de povară (cu samar (1)).

SAMÁR, samare, s. n. 1. Șa mare de povară, fără scări, care se pune pe măgari și pe catâri; p. ext. încărcătură care se așează pe spatele unui animal de povară. 2. Bucată de scândură având pe una din fețe o mică platformă, care servește la transportarea cărămizilor pe schele. 3. Laț de sprijin pe care se așază căpriorii acoperișului unei case. – Din bg., scr. samar.

SAMÁR, samare, s. n. 1. Șa mare de povară, fără scări, care se pune mai ales pe măgari și pe catîri (v. tarniță); p. ext. încărcătura care se așază pe spatele unui animal de povară. Moș Oprea baciul... încremenit pe un samar și-a adus aminte de zilele tinereții, de vînătorile lui cu tata. GALACTION, O. I 64. Vine de la maică-sa, Și-mi mere la soacră-sa, Cu trei-patru catîrași, C-un samar de gălbinași. TEODORESCU, P. P. 626. ♦ Bucată de scîndură care are la partea inferioară o mică platformă și chingi pentru a fi purtată în spate, folosită la transportul cărămizilor pe schelele construcțiilor. 2. Laț de sprijin pe care se așază căpriorii acoperișului unei case. La unele case, în loc de trei capre se pun numai două, iar pe sub încheietura brațelor lor, și sprijinindu-se pe niște stinghii, se pune un samar. PAMFILE, I. C. 422.

SAMÁR ~e n. 1) Șa de povară (fără scări) pentru măgari și catâri. 2) Încărcătură care se așază pe spatele unui animal de povară. 3) Leaț de sprijinire a căpriorilor la acoperișul unei case țărănești. /<bulg. samar, ngr. sagmária

samar n. 1. șea pentru vitele de jug; 2. sarcină dusă în spinare: vite de samar. [Slav. SAMARŬ (lat. medieval SAGMARIUS)].

samár n., pl. e (vsl. samarŭ, bg. sîrb. samar, samar, rut. somar, măgar, ung. szamar, măgar; turc. semer, alb. samar, somar, samar, it. somaro, somiere, măgar, d. lat. sagmarium, samar, care vine d. vgr. sagmarion, vită care duce samaru [ngr. gamari și samari], d. sagma, samar, lat. sagma, de unde [trecînd pin formele *salma, sauma, soma] vine fr. somme, ĭar din sagmarium s’a făcut sommier, somieră. V. măgar). Sarcină purtată de măgar. Grinda culminantă a acoperișuluĭ. – Vechĭ (Dos.) și somar (după ung?). V. cosoroabă.

sama2[1] sf vz samar

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

săgnar[1] sn vz samar corectată

  1. În original, greșit tipărit: sagnar. O confirmă și ordonarea alfabetică incorectă a cuv. LauraGellner

sâgnar[1] sn vz samar

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: signar LauraGellner

samară f. culmea casei țărănești (se aude prin Buzău). [Și samar, identic cu vorba precedentă: samara e așezată sub încheieturile brațelor la caprele bordeiului].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SAMÁR s. (reg.) șa. (~ de măgar.)

SAMAR s. (reg.) șa. (~ de măgar.)

sama s. v. COAMĂ. CREASTĂ. CULME.

arată toate definițiile

Intrare: samar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • samar
  • samarul
  • samaru‑
plural
  • samare
  • samarele
genitiv-dativ singular
  • samar
  • samarului
plural
  • samare
  • samarelor
vocativ singular
plural
sagmariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săgmar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
săgnar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sămar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sâgmariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)