SAMAR, samare, s. n. 1. Șa mare de povară, fără scări, care se pune mai ales pe măgari și pe catîri (v. tarniță); p. ext. încărcătura care se așază pe spatele unui animal de povară. Moș Oprea baciul... încremenit pe un samar și-a adus aminte de zilele tinereții, de vînătorile lui cu tata. GALACTION, O. I 64. Vine de la maică-sa, Și-mi mere la soacră-sa, Cu trei-patru catîrași, C-un samar de gălbinași. TEODORESCU, P. P. 626. ♦ Bucată de scîndură care are la partea inferioară o mică platformă și chingi pentru a fi purtată în spate, folosită la transportul cărămizilor pe schelele construcțiilor. 2. Laț de sprijin pe care se așază căpriorii acoperișului unei case. La unele case, în loc de trei capre se pun numai două, iar pe sub încheietura brațelor lor, și sprijinindu-se pe niște stinghii, se pune un samar. PAMFILE, I. C. 422.