SALVA, salvez, vb. I. Tranz. și refl. A scăpa pe cineva sau a reuși să scape singur dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc. ◊ Expr. (Tranz.) A salva situația = a reuși să îndrepte o situație grea, neplăcută; a face față unei situații. A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare capabilă să ascundă un rău lăuntric. – Din lat., it. salvare.

salva [At: HELIADE, O. I, 210 / Pzi: ~vez, (înv) salv / E: lat salvare, it salvare] 1-2 vtr A izbuti să scoată sau să iasă dintr-o situație critică Si: (îvp) a (se) mântui. 3-4 vtr (Spc) A (se) dezrobi. 5 vt (Îe) A ~ aparența (sau aparențele) A da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare capabilă să ascundă răul lăuntric.

SALVA, salvez, vb. I. Tranz. și refl. A scăpa pe cineva sau a izbuti să scape singur dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc. ◊ Expr. (Tranz.) A salva situația = a reuși să îndrepte o situație grea, neplăcută; a face față unei situații. A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare capabilă să ascundă un rău lăuntric. – Din lat., it. salvare.

SALVA, salvez, vb. I. Tranz. A scoate (pe cineva sau ceva) dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură. În vremuri d-astea dai încolo și moșii și bani, numai viața să ți-o salvezi. REBREANU, R. II 37. Se lăcomise în speranța unei mari lovituri care să-l salveze, și se încurcase în socoteli în așa fel, încît nu mai vedea nici o ieșire. BART, E. 239. ◊ Expr. A salva situația = a reuși să îndrepți o situație neplăcută, grea, precară. A salva aparențele v. aparență. ◊ Refl. La prima mea încercare, ființa aceea s-a apărat ș-a crezut că trebuie să se salveze, rîzînd absolut fără sens. SADOVEANU, O. VIII 636. ◊ Refl. pas. În urma naufragiului unei corăbii... nimic nu s-a putut salva. BART, E. 29.

SALVA vb. I. tr. A scăpa, a scoate (pe cineva sau ceva) din primejdie, din încurcătură etc. ♦ A salva aparențele = a face față; a ascunde realitatea prezentînd numai aspectul voit. ♦ refl. A se scăpa singur dintr-o primejdie. [< lat. salvare, cf. it. salvare].

SALVA vb. I. tr. a scăpa, a scoate din primejdie, din încurcătură etc. ♦ a ~ aparențele = a face față; a ascunde realitatea prezentând numai aspectul voit. II. refl. a se scăpa singur dintr-o primejdie. (< lat., it. salvare)

A SALVA ~ez tranz. (ființe sau obiecte) A scoate dintr-o situație complicată; a scăpa. ◊ ~ situația a reuși să facă față unei situații grele. /<lat., it. salvare

salvà v. a mântui, a scăpa.

SALVĂ, salve, s. f. (Mil.) (Serie de) lovituri (de tun, de pușcă) trase simultan din mai multe guri de foc. – Din fr. salve.

SIHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri; hățiș. [Var.: silhă, țâhlă s. f.] – Din sl. sŭhlĭ.^[1] corectat(ă)

ȚÂHLĂ s. f. v. sihlă.

sahelbe sf vz sihlă^[1] corectat(ă)

salbă² sf vz sihlă^[1] corectat(ă)

salhă sf vz sihlă

salvă sf [At: AR (1829), 421/26 / V: (reg) sălburi sfp / Pl: ~ve / E: fr salve, ger Salve] 1 Lovituri de tun sau de pușcă trase simultan, adesea în împrejurări solemne sau festive. 2 Zgomot produs de salvă (1).

săhelbă sf vz sihlă

săhelbe sf vz sihlă

săhoalbe sf vz sihlă

sălburi sfp vz salvă

sălhă^[1] sf vz sihlă

săluă sf vz sihlă

sălva v vz sovâlta^[1] corectat(ă)

săvăi^2[1] v vz sovâlta corectat(ă)

săvolda v vz sovâlta

sâlhă^[1] sf vz sihlă

sâluă^[1] sf vz sihlă corectat(ă)

sâlvă sf vz sihlă

sârlă sf vz sihlă

sehelbă sf vz sihlă

sehelbe sf vz sihlă

selbă¹ sf vz sihlă

seleherb^[1] s vz sihlă

sihlă sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX / V: selbă (Pl: selbe și selbi), (îrg) silhă, (înv) salbă, (reg) sihelbe^[1], sahelbe, săhelbă, săhelbe, săhoalbe, săluă, sehelbă (Pl: sehelbe și sehelbi), sehelbe, selecherb s, silhă^[2], sâluă, sârlă, țârlă, țihlă, țilhă, (îvr) silbă, silcă, salhă, sâlvă, (nob) sihlie^[3] (A: nct) / Pl: ~le / E: ns cf lat silva] 1 Pădure deasă (de copaci tineri) Si: hățiș, (reg) sihlete, sihliș, sâhlar, sâhlărie, sâhliște, țihloacă. 2 (Zlg; reg; îc) Cocoș-de-~ Cocoș-sălbatic. 3 (Reg) Loc defrișat (pe care au crescut tufișuri). 4 (Mtp; reg) Zână a pădurii. 5 (Trs) Brad (1). 6 (Trs) Molid. 7 (Trs) Pin². 8 (Reg; îf silhă) Trunchi de copac (cu diametru aproape egal la ambele capete). 9 (Bot; reg; îf silhă) Coada-calului (Hippuris vulgaris). corectat(ă)

sihlebe^[1] sf vz sihlă

sihlie sf vz sihlă

silbă sf vz sihlă

silcă² sf vz sihlă

silhă sf vz sihlă

sivili v vz sovâlta

sobolzi v vz sovâlta

solva² v vz sovâlta

solvi² v vz sovâlta

somolda v vz sovâlta

sovâlca² v vz sovâlta

sovâlsi v vz sovâlta

sovâlta vtrp [At: PAMFILE, I. C. 196 / V: ~lca, ~lsi, ~ârzi, ~volca, ~volda, ~volga, ~voli, ~vol~, ~volzi, ~vulga, sobolzi, solva, solvi, somolda, sălva, săvăi, săvolda, sivili, suhol~, sulvulca, suvâlca, suvleca, suvolca, suvolda, suvolga, suvol~, suvulca / Pzi: sovâlt / E: ml *sub-vol(u)tare] (Trs) 1-2 A soage (1-2).

sovârzi v vz sovâlta

sovolca v vz sovâlta

sovolda v vz sovâlta

sovolga v vz sovâlta

sovoli v vz sovâlta

sovolta v vz sovâlta

sovolzi v vz sovâlta

sovulga v vz sovâlta

suholta v vz sovâlta

sulvulca v vz sovâlta

suvâlcă¹ v vz sovâlta

suvleca v vz sovâlta

suvolca¹ v vz sovâlta

suvolda v vz sovâlta

suvolga v vz sovâlta

suvolta v vz sovâlta

suvulca¹ v vz sovâlta

țâhlă^[1] sf vz sihlă

țârlă sf vz sihlă

țihlă¹ sf vz sihlă

țilhă sf vz sihlă

❍ȚIHLĂ 👉 SIHLĂ.

SALVĂ, salve, s. f. (Mil.) (Serie de) lovituri (de tun, de pușcă) trase simultan. – Din fr. salve.

SIHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri; hățiș. [Var.: silhă, țâhlă s. f.] – Din sl. sŭhlĩ.

ȚÂHLĂ s. f. v. sihlă.

SALVĂ, salve, s. f. Serie de focuri trase simultan de mai multe arme. Dintr-o dată o salvă rupea văzduhul. SADOVEANU, O. VI 48. Dacă stăm culcați, salvele se răresc și ele. CAMIL PETRESCU, U. N. 359. Țevile... se ridicară deodată la ochi, degetele apăsară deodată pe trăgaci și salva de gloanțe umplu cerul cu o răpăială pripită. REBREANU, R. II 254. ◊ Fig. Se suie la tribună emoționat, o salvă de aplauze îl întîmpină. VLAHUȚĂ, O. AL. II 65.

SIHLĂ, sihle, s. f. Pădure deasă de copaci tineri. Într-o margină de sihlă Stă mașina la odihnă Sub cetini adăpostită. DEȘLIU, M. 48. În sihlă, țipătul păsărilor sălbatice se îngîna metalic cu ecoul văgăunilor. C. PETRESCU, S. 215. Sihla mută se-nfioară. Speriat dintr-un hățiș, Pui sfios de căprioară A ieșit la luminiș. TOPÎRCEANU, S. A. 23. – Variante: silhă (COȘBUC, P. I 161), țihlă (SADOVEANU, O. III 355) s. f.

ȚIHLĂ s. f. v. sihlă.

SALVĂ s.f. Serie de lovituri, de descărcări ale unei arme de foc. ◊ Salvă de salut = salvă trasă, fără proiectile, în diferite ocazii festive. [< fr. salve, it. salva].

SALVĂ s. f. serie de lovituri trase simultan cu două sau mai multe arme de foc. ♦ ~ de salut = salvă trasă fără proiectile, în diferite ocazii festive. (< fr. salve)

SALVĂ ~e f. mil. Descărcări de pușcă sau de tun trase simultan din mai multe guri de foc. /<fr. salve, germ. Salve

SIHLĂ ~e f. Pădure mică, deasă, cu mulți lăstari tineri și arbuști; hățiș. [G.-D. sihlei; Sil. si-hlă] /cf. lat. silva

SILHĂ f. v. SIHLĂ.

salvă f. descărcare de tunuri în semn de onoare sau de bucurie; fig. o salvă de aplauze.

sihlă (silhă) f. Mold. Buc. pădure deasă cu arbuști drepți și subțiri. [V. sâlhă].

silhă f. Buc. V. sâlhă.

* sálvă f., pl. e (fr. salve, d. it. salva). Descărcătură de maĭ multe arme, deodată în onoarea cuĭva saŭ ca exercițiŭ saŭ la bătălie: salve de puștĭ, de tunurĭ. Fig. O salvă de aplauze, o izbucnire de aplauze.

* salvéz v. tr. (lat. it. salvare, fr. sauver). Mîntuĭ, scap, scot din pericul: a salva pe cineva de la naufragiŭ, a salva un bolnav, Hristos a salvat lumea, a salva onoarea. Scuz, fac să fie ĭertat: fondu acesteĭ cărțĭ salvează forma. A salva aparențele, a nu lăsa să ĭasă la iveală părțile urîte.

síhlă f., pl. e (din maĭ raru silhă, var. din *tîhlă, *tîlhă. Cp. cu tihăraĭe și cu ung. szilfa, ulm. Cu vsl. suhlĭ, vreascurĭ, uscăturĭ, din cauza formeĭ silhă, n’are legătură. V. tîlhar). Desiș (hățiș) într’o pădure: de abea putea străbate pin desișu întunecos al uneĭ sihle de carpenĭ tinerĭ (Hogaș, VR. 1914, 4-5, 121). – Mold. sî-. Și țihlă, mold. țî-. In Trans. vest (Vicĭu) sîlhă, „brad înalt”, la Frîncu „codru”. V. bunget, codru, ciriteĭ, brad.

sîlhă V. sihlă.

țíhlă, țihlíș, V. sihl-.

țîhlă, țîhliș, V. sihl-.

salva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. salvez, 3 salvează; conj. prez. 1 sg. să salvez, 3 să salveze

salva (a ~) vb., ind. prez. 3 salvează

salva vb., ind. prez. 1 sg. salvez, 3 sg. și pl. salvează

salvă (serie de lovituri de tun) s. f., g.-d. art. salvei; pl. salve

sihlă (desp. si-hlă) s. f., g.-d. art. sihlei; pl. sihle

salvă (serie de lovituri de tun) s. f., g.-d. art. salvei; pl. salve

sihlă (si-hlă) s. f., g.-d. art. sihlei; pl. sihle

salvă s. f., g.-d. art. salvei; pl. salve

sihlă s. f. (sil. -hlă), g.-d. art. sihlei; pl. sihle

sihlă

salva (salvez, salvat), vb. – A scăpa, a se elibera. Lat. salvare (sec. XIX). – Der. salvă, s. f., din fr. salve; salvator, s. m., din lat. salvator (se.c XIX); salv-conduct, s. n., din fr. sauf-conduit; salvare, s. f. (scăpare; mîntuire; casă de ajutor).

sihlă (-le), s. f. – (Trans., Mold.) Desiș, pădure tînără și deasă. – Var. sîhlă, țihlă, țîhlă, Trans. silhă, sîlhă. Sl. sŭchlĭ „rămuriște” (Candrea). Legătura cu lat. silva (Philippide, Principii, 140; Șeineanu, Semasiol., 148; Tiktin) este improbabilă. – Der. silhui (var. sîlhuietic), adj. (Trans., des, plin de hățișuri); silhiș, s. n. (hățiș); sihlos, adj. (des). Din rom. provine rut. syhlja (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 403; cf. Bogrea, Dacor., IV, 846).

SALVA, com. în jud. Bistrița-Năsăud, situată în zona muscelelor Năsăudului, la confl. râului Sălăuța cu Someșu Mare; 4.386 loc. (2005). Nod feroviar și rutier. Segmentul de c. f. dintre S. și Vișeu de Jos (jud. Maramureș), în lungime de 61 km, a construit în 1948 cu ajutorul brigăzilor voluntare de tineret. Pomicultură (meri, pruni). Satul S. apare menționat documentar în 1440 cu numele Zalva, ca sat românesc care aparținea districtului Rodna, iar în 1519 este consemnat faptul că S. era condusă de cneazul Toma. Din 1547 apare în documente cu numele actual. Bisericile de lemn Sfinții Apostoli Petru și Pavel (sec. 18) și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 18), în satul Runcul Salvei.

SALVA vb. 1. v. scăpa. 2. v. elibera. 3. v. scoate. 4. v. mântui.

SALVA vb. 1. a scăpa, (pop.) a (se) izbăvi, a (se) mîntui, (înv.) a (se) hălădui, a (se) litrosi, a (se) milui, a (se) mistui, a (se) rătui. (Cum ai izbutit să te ~ ?) 2. a elibera, a libera, a scăpa, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi, (pop.) a mîntui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 3. a scăpa, a scoate, (pop.) a mîntui, (înv.) a mistui. (L-a ~ dintr-un mare necaz.) 4. (BIS.) a (se) izbăvi, a (se) mîntui, a (se) purifica, a (se) răscumpăra, (înv.) a (se) scoate, a (se) scumpăra, a (se) scura, a (se) spăsi, (fig.) a (se) curăța, a (se) spăla. (S-a ~ de păcate.)

SALVĂ s. foc. (~ de artilerie.)

SIHLĂ s. hățiș, (reg.) târșar, (prin Mold. și Bucov.) sihlete. (~ într-o pădure mai bătrână.)

SIHLĂ s. v. brad roșu, molid.

SILHĂ s. v. pin.

SOVÂLTA vb. v. soage.

SALVĂ s. foc. (~ de artilerie.)

SIHLĂ s. hățiș, (reg.) tîrșar, (prin Mold. și Bucov.) sihlete. (~ într-o pădure mai bătrînă.)

sihlă s. v. MOLID.

silhă s. v. PIN.^[1]

sovîlta vb. v. SOAGE.

sihlă, sihle, s.f. (reg.) 1. pădure deasă de copaci tineri; hățiș. 2. numele mai multor specii de conifere: brad, molid, pin. 3. (în forma: silhă) trunchi de copac. 4. (în forma: silhă) nume de plantă; coada-calului.

săhelbe, (sehelbe), s.n. – (reg.) Loc defrișat, unde a crescut zmeură, mure, spini; zmeuriș (pe V. Izei și a Vișeului). Tăietură de pădure. Pădure tânără. ♦ (top.) Săhelbe, cătun pe Dealul Prelucilor. – Din selbă „pădure tânără și deasă” (< lat. silva „pădure”) (DEX).

sălhă, sălhe, (silhă, sâlhă), s.f. – (reg.; înv.) Pădure deasă prin care nu poți trece; zmnidă, stuhăt. ♦ (top.) Sâlha, pădure, deal în Botiza și Rozavlea (Vișovan, 2005). „Cuvânt pe cale de dispariție în Maramureș” (idem); Sâlhuță, mlaștină situată sub Vf. Măgura Mică, în Munții Lăpușului (Timur, 2007: 39). – Din silha, sihla (cf. lat. silva) (MDA).

silhă, s.f. – v. sălhă („pădure deasă”).

săhelbe, (sehelbe), s.n. – Loc defrișat, unde a crescut zmeură, mure, spini; zmeuriș (pe v. Izei și a Vișeului). Tăietură de pădure. Pădure tânără. Săhelbe, cătun pe Dealul Prelucilor. – Din selbă „pădure tânără și deasă” (< lat. silva „pădure”).

sălhă, -e, (silhă, sâlhă), s.f. – Pădure deasă prin care nu poți trece; zmnidă, stuhăt. – Din silha, sihla (cf. lat. silva).

silhă, s.f. – v. sălhă.