2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SALÁRIU, salarii, s. n. Contravaloarea muncii prestate de salariat în baza contractului individual de muncă, care cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri; leafă2. [Var.: (pop) salár s. n.] – Din fr. salaire, lat. salarium.

salariu sn [At: MAIOR, IST. 260/30 / V: (pop) salar, (înv) salarie sf, ~m, (reg) săl~, șălărie sf / Pl: ~ii / E: lat salarium, fr salaire] Plată2 pe care o primește orice persoană angajată în mod regulat pentru contribuția la desfășurarea unei activități sociale. Si: (pfm) leafă, (iuz) retribuție, (pop) simbrie (3), (înv) hac1 (2), nafaca, năiem.

SALÁRIU, salarii, s. n. Sumă de bani pe care o primește o persoană pentru munca depusă într-o perioadă de timp (săptămână, lună); leafă2. [Var.: (pop.) salár s. n.] – Din fr. salaire, lat. salarium.

SALÁRIU, salarii, s. n. (Și în forma salar) Retribuție pe care o primește cineva regulat pentru munca pe care o prestează undeva în mod permanent; leafă; (învechit) simbrie. În socialism, oamenii muncii primesc salarii în funcție de capacitatea lor personală, de gradul de calificare, de greutatea muncii și de condițiile de muncă. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 383, 2/3. ◊ Salariu brut v. brut. Salariu net v. net. Salariu nominal v. nominal. Salariu real v. real. – Variantă: salar s. n.

SALÁRIU s.n. Retribuție pe care o primește regulat cineva pentru munca depusă (în mod permanent undeva); leafă. [Pron. -riu, var. salar s.n. / < fr. salaire, după lat. salarium].

SALÁRIU s. n. retribuție pe care o primește regulat cineva pentru munca depusă; leafă. (< fr. salaire, lat. salarium)

SALÁRIU ~i n. Plată în bani acordată unui angajat pentru munca prestată; leafă; remunerație; retribuție. [Sil. -la-riu] /<lat. salarium, fr. salaire

salariu n. plată pentru un lucru sau pentru un serviciu.

* saláriŭ n. și (ob.) salár n., pl. e (lat. salarium, solda care se dădea soldaților p. sare, apoĭ „soldă” în general; fr. salaire). Leafă, plată periodică p. serviciĭ.

SALÁR s. n. v. salariu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

saláriu [riu pron. rĭu] s. n., art. saláriul; pl. salárii, art. saláriile (-ri-i-)

saláriu s. n. [-riu pron. -riu], art. saláriul; pl. salárii, art. saláriile (sil. -ri-i-)

arată toate definițiile

Intrare: salariu
  • pronunție: -riu pr. -rĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salariu
  • salariul
  • salariu‑
plural
  • salarii
  • salariile
genitiv-dativ singular
  • salariu
  • salariului
plural
  • salarii
  • salariilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N27)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salar
  • salarul
  • salaru‑
plural
  • salarii
  • salariile
genitiv-dativ singular
  • salar
  • salarului
plural
  • salarii
  • salariilor
vocativ singular
plural
salarie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
salarium
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sălariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: șălariu
șălariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)