21 de definiții pentru salam salamă saleam sălam sălamie (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SALÁM, (2) salamuri, s. n. 1. Produs alimentar cu durată mare de conservare, asemănător cârnatului, preparat din carne tocată și condimentată de vită sau de porc, de obicei afumată și uscată. 2. Sortiment, bucată de salam (1). – Din tc., bg. salam. Cf. fr. salami, it. salame.

salam1 sn [At: IORGA, S. D. VIII, 14 / V: (rar) sf, (reg) săl~, sălamie (Pl: sălămi) sf, (înv) ~leam, sol~ / Pl: ~uri, (înv) ~e sn, ~i sm / E: tc salam] Produs alimentar, de obicei cu durată mare de conservare, preparat din carne tocată și condimentată, supus unor tratamente termice și introdus într-un înveliș (cilindric) din membrane naturale sau artificiale de diferite dimensiuni. Vz cârnat, mezel.

SALÁM, salamuri, s. n. Un fel de cârnat (mai gros) făcut din carne tocată de vită sau de porc, de obicei afumat și uscat (pentru a se putea conserva). – Din tc., bg. salam. Cf. fr. salami, it. salame.

SALÁM s. n. Preparat alimentar în formă de cîrnat, făcut din carne de vită sau de porc, care se poate conserva multă vreme și care se mănîncă crud. Copiii înfulicară cu lăcomie sardele, zacuscă, felii de salam. C. PETRESCU, Î. II 174.

SALÁM ~uri n. Produs alimentar pregătit în formă de cârnat, de obicei afumat și uscat, pentru a se conserva mai bine. /<turc. salam, it. salame

salàm m. cârnat mare foarte gustos: salami de Sibii și de Verona. [It. SALAME, printr’un intermediar săsesc].

salám n., pl. urĭ (germ. salami [-wurst], d. it. saláme, d. sale, sare). Un fel de cîrnaț foarte gros (de vre-o 5-8 centimentri): salam de Sibiĭ, de Verona. – În est selamlîc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

salám s. n., (sorturi, bucăți) pl. salámuri

salám s. n., (sorturi) pl. salámuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

salám (salámuri), s. n. – Mezel, cîrnat. – Var. Mold. saleam. It. salame, cf. germ. Salami, fr. salami, ngr. σαλάμι.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SALAM, Abdus (1926-1996), fizician britanic de origine pakistaneză. Prof. univ. la Londra Director al Centrului Internațional de Fizică Teoretică de la Trieste (1964-1995). Specialist în fizica particulelor elementare. A emis ipoteza neutrinului bicomponent. Pe baza rezultatelor lui S. Glashow și a cercetărilor proprii a elaborat, independent de S. Weinberg, o teorie necontradictorie care unifică interacțiunile slabe cu cele electromagnetice (modelul Weinberg-Salam). Premiul Nobel pentru fizică (1979), împreună cu S. Glashow și S. Weinberg.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

salam, salamuri s. n. (vulg.) penis.

a băga carnea la salam și oasele la nasturi expr. (intl.) a comite un asasinat.

arată toate definițiile

Intrare: salam
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • salam
  • salamul
  • salamu‑
plural
  • salamuri
  • salamurile
genitiv-dativ singular
  • salam
  • salamului
plural
  • salamuri
  • salamurilor
vocativ singular
plural
salamă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
saleam
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sălam
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sălamie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)