17 definiții pentru sacrilegiu sacrilej

SACRILÉGIU, sacrilegii, s. n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau, p. ext., a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pângărire. [Var.; (înv.) sacriléj s. n.] – Din fr. sacrilège, lat. sacrilegium.

SACRILÉGIU, sacrilegii, s. n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau, p. ext., a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pângărire. [Var.: (înv.) sacriléj s. n.] – Din fr. sacrilège, lat. sacrilegium.

SACRILÉGIU, sacrilegii, s. n. Profanare a lucrurilor sfinte, p. ext. a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pîngărire. Copiii cutezară să ceară... înlocuirea cu două tablouri mai apropiate de moda artistică a timpului. Ideea fusese însă respinsă de Elena și Constantin Lipan cu indignare, ca un necugetat sacrilegiu. C. PETRESCU, C. V. 90. – Variantă: sacriléj (CARAGIALE, S. U. 84) s. n.

sacrilégiu (sa-cri-) [giu pron. giu] s. n., art. sacrilégiul; pl. sacrilégii, art. sacrilégiile (-gi-i-)

sacrilégiu s. n. (sil. -cri-) [-giu pron. -giu], art. sacrilégiul; pl. sacrilégii, art. sacrilégiile (sil. -gi-i-)

SACRILÉGIU s. 1. v. profanare. 2. impietate. (A comis un ~.)

SACRILÉGIU s.n. Necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt, a unui lucru deosebit de scump. [Pron. -giu, var. sacrilej s.n. / cf. lat. sacrilegium, it. sacrilegio, fr. sacrilège].

SACRILÉGIU s. n. necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt sau deosebit de scump. (< lat. sacrilegium, fr. sacrilège)

SACRILÉgiU ~i n. Act de profanare a lucrurilor sacre (sau demne de respect); pângărire. [Sil. sa-cri-le-giu] /<lat. sacrilegium, fr. sacrilege

sacrilegiu n. 1. pângărirea celor sfinte; 2. hulirea unui preot sau a unei persoane demnă de venerațiune.

* sacrilégiŭ n. (lat. sacrilegium). Profanare de lucrurĭ saŭ de persoane sacre: a lovi un preut e un sacrilegiŭ.

SACRILÉJ s. n. v. sacrilegiu.

SACRILÉJ s. n. v. sacrilegiu.

sacriléj (= sacrilégiu) s. n., pl. sacriléjii

SACRILÉJ s.n. v. sacrilegiu.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

SACRILÉGIU s. 1. batjocorire, necinstire, pîngărire, profanare, spurcare, violare, (înv. și pop.) prihăníre. (~ unui loc considerat sfînt.) 2. impietate. (A comis un ~.)

Intrare: sacrilegiu
sacrilegiu
substantiv neutru (N54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sacrilegiu sacrilegiul
plural sacrilegii sacrilegiile
genitiv-dativ singular sacrilegiu sacrilegiului
plural sacrilegii sacrilegiilor
vocativ singular
plural
sacrilej
substantiv neutru (N27) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular sacrilej sacrilejul
plural sacrilejii sacrilejiile
genitiv-dativ singular sacrilej sacrilejului
plural sacrilejii sacrilejiilor
vocativ singular
plural