2 intrări
25 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sacar s vz secară
SECARĂ s. f. 1. Plantă anuală din familia gramineelor, cu paiul mai înalt și cu spicul mai aspru decât al grâului, care se cultivă ca plantă alimentară și furajeră (Secale cereale). 2. Compus: secară-cornută = cornul-secarei. – Lat. secale.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SECARĂ s. f. 1. Plantă anuală din familia gramineelor, cu paiul mai înalt și cu spicul mai aspru decât al grâului, care se cultivă ca plantă alimentară și furajeră (Secale cereale). 2. Compus: secară-cornută = cornul-secarei. – Lat. secale.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
săcar sm [At: DLRU / Pl: ~i / E: sac + -ar] 1-2 (Înv) Persoană care (făcea sau) vindea saci (1). 3 (Îdt) Cărător de saci (1). 4 (Spc) Hamal în port.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săcară sf vz secară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
secară sf [At: PO 208/18 / V: (îvp) săc~, (înv) ~căre, sacar s, (reg) ~re / Pl: (reg) ~cări / E: ml secale] 1 Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina înaltă, cu frunze liniare, aspre, cu flori verzui și cu inflorescența în spic, cultivată ca plantă alimentară Si: (reg) hărană, salbă1, secărea (Secale cereale). 2 (Bot; îc) ~-cornută (sau, înv, pintenată, măluroasă) Sclerotul ciupercii (Claviceps purpurea) care trăiește ca parazit în ovarul unor graminee, în special în ovarul florilor de secară (1) și le atacă spicul Si: (rar) clonții-babei. 3 (Bot; reg; îc) ~-albă Alac (Triticum spelta). 4 (Bot; reg; îc) ~-dulce Molură (Foeniculum vulgare). 5 (Bot; reg; îc) ~-sălbatică Secărea (Bromus secalinus). 6 (Bot; înv; îf secăre) Anason (Pimpinella anisum). 7 (Bot; reg) Chimen (Carum carvi). 8 (Reg; mpl) Lan de secară (1). 9 (Prc; de obicei lsg; csc) Semințe de secară (1). 10 Făină de secară (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
secare2 sf vz secară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
secăre sf vz secară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șăcare sf vz secară
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SECARĂ s. f. Cereală asemănătoare cu grîul, dar cu paiul mai înalt și cu spicul mai subțire și mai aspru, cultivată în regiuni mai reci și în soluri mai puțin fertile (Secale cereale). Asta-i pîne de secară, făcută de nevastă-mea. SADOVEANU, O. VIII 207. Am sămănat grîu de vară Ș-o ieșit numai secară; Ș-am sămănat busuioc Ș-o ieșit pară de foc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163. ◊ Secară-cornută (sau cornul-secarei, corn-de-secară) = ciupercă parazită care trăiește în ovarul diferitelor graminee, în special în ovarul florilor de secară (Sclerotium).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SECARĂ f. 1) Plantă erbacee cerealieră cu paiul mai lung și cu spicul mai subțire și mai aspru decât la grâu. 2) Boabele acestei plante. [G.-D. secarei] /<lat. secale
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
secară f. plantă ce crește printre grâu, se întrebuințează la fabricarea rachiului și la facerea unei pâini foarte nutritivă dar mai neagră ca cea de grâu (Secale cereale). [Lat. SECALE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
săcáră V. secară.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
secáră f. fără pl. saŭ pl. ărĭ (lat sêcále, it. [Veneția, Triest] segála. Din sécăle vine it. ségale, pv. sequel, vfr. soigle și soile, nfr. seigle, cat. segol). O plantă graminee (secále cereále) cultivată încă din epoca de bronz și întrebuințată l-a făcut rachiŭ și pîne neagră. Secară cornută, grăunte de secară atacat de un burete (cláviceps purpúrea) care-l face să ĭasă din spic ca un corn. Ĭa conține un alcaloid veninos numit ergotină. Se Întrebuințează în med. p. avorturĭ, oprirea sîngeluĭ și combaterea călduriĭ. – În Trans. săcară, în Mold. sacáră.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
secară s. f., g.-d. art. secarei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
secară s. f., g.-d. art. secarei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
secară s. f., g.-d. art. secarei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
secară, gen. secarei
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
secară.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SECARĂ s. (BOT.; Secale cereale) (reg.) hărană, salbă, secărea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SECARĂ s. v. chimen, chimion.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
secară s. v. CHIMEN. CHIMION.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SECARĂ s. (BOT.; Secale cereale) (reg.) hărană, salbă, secărea.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
secară s. f. – Plantă graminee (Secale cereale). – Var. săcară. Mr., megl. sicară, istr. secǫrę. Lat. sēcāle (Diez, I, 373; Pușcariu 1493; REW 7763; Aebischer, ZRPh., LVI, 392-402), cf. ven. segăla și lat. sēcāle › alb. thëkëre, it. segale, prov. seguel, fr. seigle, cat. segle. – Der. secărea, s. f. (plantă furajeră, Bromus secalinus; chimen, Carum Carri); secărică, s. f. (chimen; rachiu de secară); secăriță, s. f. (chimen; plantă, Ramischia secunda); secăros, adj. (se zice despre grîul amestecat cu secară).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
săcar, săcari, s.m. (înv.) 1. persoană care făcea sau vindea saci. 2. cărător de saci; hamal (în port).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SECÁRĂ (lat. secale) s. f. Cereală cu tulpini înalte, păioase, frunze liniare, inflorescența un spic, iar fructul o cariopsă (Secale cereale). Este cunoscută din Antic.; originară din Asia Mică. Se cultivă ca plantă furajeră și alimentară în zone cu climat umed și rece, pe soluri nisipoase. Semințele de s. conțin 5,67-12,66% substanțe proteice și 69% hidrați de carbon. Făina este folosită la prepararea pâinii; boabele servesc ca materie primă în industria amidonului, a glucozei și alcoolului. Paiele sunt folosite în industria celulozei. Există două forme: de toamnă și de primăvară. Se cunosc și câteva specii sălbatice, printre care Secale montanum întâlnită sporadic în Carpați.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
secarăsubstantiv feminin
- 1. Plantă anuală din familia gramineelor, cu paiul mai înalt și cu spicul mai aspru decât al grâului, care se cultivă ca plantă alimentară și furajeră (Secale cereale). DEX '09 DLRLC
- Asta-i pîne de secară, făcută de nevastă-mea. SADOVEANU, O. VIII 207. DLRLC
- Am sămănat grîu de vară Ș-o ieșit numai secară; Ș-am sămănat busuioc Ș-o ieșit pară de foc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163. DLRLC
-
etimologie:
- secale DEX '09 DEX '98