12 definiții pentru sărune sănoane sănun sănună sănune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sărune [At: T. PAPAHAGI, M. 81 / V: sănoane sf, sănun sn, sănună, sănune, senu~ sf / Pl: ~ni / E: sare] 1 sf (Ban; Mar) Sare (1) (pisată, amestecată cu tărâțe) care se dă oilor și vitelor. 2 sf (Reg) Loc, prevăzut de obicei cu un jgheab sau cu lespezi de piatră, în care se așază (bulgări de) sare (1) pentru oi, vite sau animale sălbatice. 3 sf Fântână cu apă sărată2 (1) sau minerală. 4 sn (Mol; Buc; prc) Jgheab de lemn în care se pune sare (1) (amestecată cu tărâțe) pentru oi sau vite. 5 sf (Trs; prc) Lespede de piatră pe care se presară sarea (1) (pentru oi). 6 sn (Prc; îf sănun) Obiect alcătuit din trei pari1 așezați cruciș și înfipți în pământ, în care se pune sarea (1) pentru vite.

SĂRÚNE, săruni, s. f. (Regional) Locul unde se pune sare pentru oi. – Variantă: sănúne s. f.

sănún (Suc.) n., pl. e și sărúne (Maram.) f. (d. sare orĭ lat. *salo, -ónis. Cp. cu minune, genune). Uluc (jgheab) lung în care se pune sare amestecată cu tărîță ca să lingă oile. – În Serbia (Anuar de Geogr. București 1910-11, 204) sănún, lespezĭ pe care se dă sare vitelor. La Vicĭu (Jiu), sănună, pl. ĭ, locu unde aŭ lins oile sare.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sărúne, sărúni, s.f. (reg.) 1. sare pisată, amestecată cu tărâțe, care se dă oilor și vitelor. 2. loc prevăzut cu un jgheab sau cu lespezi de piatră, în care se așază bulgări de sare pentru oi, vite sau animale sălbatice. 3. jgheab de lemn în care se pune sare amestecată cu tărâță pentru oi sau vite. 4. suport, din trei pari așezați cruciș, înfipți în pământ, pe care se pune sarea la vite.

sărúne, săruni, s.f. – (reg.) 1. Sare pisată, amestecată cu tărâțe, care se dă oilor și vitelor: „Dă-ne des sărunile, / Că ți-om împle gălețile” (Papahagi, 1925: 238). 2. Solniță, sălăriță (ALRRM, 1971: 309). 2. Izvor cu apă sărată, folosită în tratarea bolilor reumatice. ♦ (top.) La sărune, izvor în Peteritea. (Banat, Maram.). – Din sare (< lat. sale) (Scriban, MDA).

sărúne, săruni, s.f. – 1. Drob de sare: „Dă-ne des sărunile, / Că ți-om împle gălețile” (Papahagi 1925: 238). 2. Solniță, sălăriță (ALR 1971: 309) – Din sare (< lat. sale) + -une.

Intrare: sărune
sărune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sănoane
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sănun
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sănună
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sănune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.