sărúne, săruni, s.f. (reg.) 1. Sare pisată, amestecată cu tărâțe, care se dă oilor și vitelor: „Dă-ne des sărunile, / Că ți-om împle gălețile” (Papahagi, 1925: 238). 2. Solniță, sălăriță. 2. Izvor cu apă sărată. ■ (top.) La sărune, izvor în Peteritea. – Din sare (Scriban, MDA).