sărune, săruni, s.f. – (reg.) 1. Sare pisată, amestecată cu tărâțe, care se dă oilor și vitelor: „Dă-ne des sărunile, / Că ți-om împle gălețile” (Papahagi, 1925: 238). 2. Solniță, sălăriță (ALRRM, 1971: 309). 2. Izvor cu apă sărată, folosită în tratarea bolilor reumatice. ♦ (top.) La sărune, izvor în Peteritea. (Banat, Maram.). – Din sare (< lat. sale) (Scriban, MDA).