sărune [At: T. PAPAHAGI, M. 81 / V: sănoane sf, sănun sn, sănună, sănune, senu~ sf / Pl: ~ni / E: sare] 1 sf (Ban; Mar) Sare (1) (pisată, amestecată cu tărâțe) care se dă oilor și vitelor. 2 sf (Reg) Loc, prevăzut de obicei cu un jgheab sau cu lespezi de piatră, în care se așază (bulgări de) sare (1) pentru oi, vite sau animale sălbatice. 3 sf Fântână cu apă sărată² (1) sau minerală. 4 sn (Mol; Buc; prc) Jgheab de lemn în care se pune sare (1) (amestecată cu tărâțe) pentru oi sau vite. 5 sf (Trs; prc) Lespede de piatră pe care se presară sarea (1) (pentru oi). 6 sn (Prc; îf sănun) Obiect alcătuit din trei pari¹ așezați cruciș și înfipți în pământ, în care se pune sarea (1) pentru vite.