33 de definiții pentru sărciner salcier sarceriu sarcier sarcinar sarciner sălcer sălceriu sălcier sălciner sălcineriu sărcel sărcer sărceriu sărcier sărcieriu sărcinar sărcinel sărcineriu sărcinier (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRCINÉR, sărcinere, s. n. Prepeleac de care ciobanii își atârnă hainele, vasele, săculețele cu brânză puse la scurs etc. – Sarcină + suf. -ar.

sărciner [At: DDRF / V: salcier, sarceriu, sarcier, sarcinar, sar~, ~sălcer, sălceriu, sălcier, săl~, sălcineriu, ~iu, ~el, ~nar, ~nier, ~ier, ~ieriu (Pl: ~ieri), ~cel, ~cer, ~ceriu, sercer, sercier sn / Pl: ~e, (rar, m) ~i / E: sarcină + -ar] 1 sn Par1 lung (și gros) înfipt în pământ, făcut dintr-un trunchi de copac (mai tânăr) cu crengile retezate până aproape de tulpină, de care se atârnă, la țară, diverse obiecte gospodărești ca să se scurgă, să se usuce etc. Si: prepeleac, (reg) par1, olar, sărcior (1). 2 sn (Spc; îf sălcier, sărcier, sărcieriu, sercier) Lemn fixat vertical pe plută, de care plutașii își agață hainele sau alte obiecte. 3 (Pan) Nume dat unor obiecte asemănătoare ca formă cu sărcinerul (1) și care au diverse întrebuințări. 4 sn (Trs; Buc; pan) Trunchi de copac (mai tânăr) cu crengile retezate, înfipte în pământ, pe care se clădește claia de fân. 5 sn (Trs; îf sălcer, sălceriu) Claie mică de fân. 6 sn (Trs; pan) Fiecare dintre prăjinile legate câte două cruciș, care se așază (împotriva vântului) de o parte și de alta a clăii de fân. 7 sn (Olt; pan) Arac pentru susținut fasolea. 8 sn (Reg; îf sălcer) Par1 la gard. 9 sm (Trs; îf sărcinar, sarcinar) Persoană care transportă o greutate, o sarcină.

SĂRCINÉR, sărcinere, s. n. Prepeleac de care ciobanii își atârnă hainele, vasele, săculețele cu brânză puse la scurs etc. – Sarcină + suf. -er.

SĂRCINÉR, sărcinere, s. n. Prepeleac pe care ciobanii își atîrnă hainele, vasele, săculețele cu brînză pusă la scurs etc.

sărcinér și sălcinér n., pl. e (d. sarcină). Trans. Prepeleac, cracă înfiptă în pămînt în care cĭobaniĭ îșĭ pun oalele și zăgîrnele ca să se scurgă. Cuĭer. – În Suc. sărcier.

sălcineriu sn vz sărciner

sărcer[1] sn vz sărciner corectată

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. În original, tipărită greșit: săcer. O confirmă ordonarea alfabetică — LauraGellner

arată toate definițiile

Intrare: sărciner
sărciner substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărciner
  • sărcinerul
  • sărcineru‑
plural
  • sărcinere
  • sărcinerele
genitiv-dativ singular
  • sărciner
  • sărcinerului
plural
  • sărcinere
  • sărcinerelor
vocativ singular
plural
salcier
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sarceriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sarcier
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sarcinar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sarciner
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sălcer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sălceriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sălcier
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sălciner
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sălcineriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărcel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărcer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărceriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărcier
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărcieriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărcinar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărcinel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărcineriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sărcinier
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)