sărciner [At: DDRF / V: salcier, sarceriu, sarcier, sarcinar, sar~, ~sălcer, sălceriu, sălcier, săl~, sălcineriu, ~iu, ~el, ~nar, ~nier, ~ier, ~ieriu (Pl: ~ieri), ~cel, ~cer, ~ceriu, sercer, sercier sn / Pl: ~e, (rar, m) ~i / E: sarcină + -ar] 1 sn Par¹ lung (și gros) înfipt în pământ, făcut dintr-un trunchi de copac (mai tânăr) cu crengile retezate până aproape de tulpină, de care se atârnă, la țară, diverse obiecte gospodărești ca să se scurgă, să se usuce etc. Si: prepeleac, (reg) par¹, olar, sărcior (1). 2 sn (Spc; îf sălcier, sărcier, sărcieriu, sercier) Lemn fixat vertical pe plută, de care plutașii își agață hainele sau alte obiecte. 3 (Pan) Nume dat unor obiecte asemănătoare ca formă cu sărcinerul (1) și care au diverse întrebuințări. 4 sn (Trs; Buc; pan) Trunchi de copac (mai tânăr) cu crengile retezate, înfipte în pământ, pe care se clădește claia de fân. 5 sn (Trs; îf sălcer, sălceriu) Claie mică de fân. 6 sn (Trs; pan) Fiecare dintre prăjinile legate câte două cruciș, care se așază (împotriva vântului) de o parte și de alta a clăii de fân. 7 sn (Olt; pan) Arac pentru susținut fasolea. 8 sn (Reg; îf sălcer) Par¹ la gard. 9 sm (Trs; îf sărcinar, sarcinar) Persoană care transportă o greutate, o sarcină.