2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂRĂCÍE, (5) sărăcii, s. f. 1. Lipsa mijloacelor materiale necesare existenței; starea, viața celui sărac (1). ◊ Expr. Sărăcie lucie (sau cu luciu, neagră) = sărăcie mare, totală. A-și vedea de sărăcie = a-și vedea de treabă, a nu se amesteca în afacerile altuia. 2. Starea unui loc sărac, neproductiv. 3. Aspect sărăcăcios. 4. Cantitate mică, nesatisfăcătoare (din ceva); lipsă. 5. (Fam.) Epitet depreciativ sau injurios dat unui lucru sau unei ființe fără valoare. – Sărac + suf. -ie.

sărăcie sf [At: CORESI, EV. 41 / Pl: ~ii / E: sărac + -ie] 1 (Îrg) Starea, situația de orfan. 2 (Înv) Văduvie. 3 Stare a celui sărac (7) (generată de lipsă de avere sau de bunuri materiale necesare existenței) Si: lipsă, nevoie (liv) penurie; (îvp) neavere, (îrg) niștotă, (înv) neputință, sărăcăcie, sărmănie, (reg) sărăpănie, (îvr) mizerăciune. 4 (Pop; îe) A face cumetrie cu ~ia A nu mai putea scăpa de mizerie. 5 (Pop; îe) A trage ~ia de coadă A trage mâța de coadă. 6 (Îe) A-și vedea (sau căuta) de ~ A nu se amesteca în treburile altuia. 7 (Pfm) Epitet depreciativ pentru un om sărac. 8 (Bot; Trs; șîc iarba ~i) Busuioc sălbatic (Galinsoga parviflora). 9 Aspect, mediu etc. sărăcăcios (6). 10 Lipsă de fertilitate a solului. 11 (Adesea udp „de”) Cantitate (prea) mică, număr (prea) mic, insuficient de ceva. 12 (Adesea udp „de”) Ceea ce este lipsit de bogăție, de (prea mare) valoare, de amploare. 13 (Adesea udp „de”) Ceea ce este insuficient Si: lipsă (de). 14 (Adesea udp „de”) Stadiu nesatisfăcător, insuficient de dezvoltare. 15 (Îe) ~ de duh (ori cu duhul sau, rar, de minte, mintală) Lipsă de inteligență Si: prostie. 16-18 (Pfm; de obicei pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prepoziția „de”) Epitet depreciativ pentru ceva (de mică valoare sau fără valoare, puțin folositor sau nefolositor, ori neplăcut, supărător).

SĂRĂCÍE, sărăcii, s. f. 1. Lipsa mijloacelor materiale necesare existenței; starea, viața celui sărac (1). ◊ Expr. Sărăcie lucie (sau cu luciu, neagră) = sărăcie mare, totală. A-și vedea de sărăcie = a-și vedea de treabă, a nu se amesteca în afacerile altuia. 2. Starea unui loc sărac, neproductiv. 3. Aspect sărăcăcios. 4. Cantitate mică, nesatisfăcătoare (din ceva); lipsă. 5. (Fam.) Epitet depreciativ sau injurios dat unui lucru sau unei persoane fără valoare. – Sărac + suf. -ie.

SĂRĂCÍE, (2) sărăcii, s. f. (În opoziție cu bogăție) 1. Lipsa mijloacelor necesare existenței; starea celui sărac. «Domnu Preda» lupta cu sărăcia și, într-o căsuță închiriată... își creștea din greu cei trei copii care-i împovărau văduvia. C. PETRESCU, S. 63. Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul. EMINESCU, O. I 147. Te las naibei sărăcie și mă duc la vitejie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 285. Vorbă multă, sărăcia omului (= cine vorbește mult, pierde vremea și nu-și vede de treabă). ◊ (Personificat) Ne ține sărăcia în brațe de nici nu ne mai lasă să răsuflăm. REBREANU, R. I 198. Își lua cătinel drumul spre gazdă, unde-l aștepta sărăcia cu masa întinsă. CREANGĂ, O. A. 98. ◊ Expr. Sărăcie lucie (cu lustru sau neagră) = sărăcie mare, totală. Numai murdăria pe care o dospise soarele de vară și sărăcia cu lustru a surtucarilor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 39. Măi, dar ce sărăcie lucie pe aici. CREANGĂ, P. 308. A-și vedea de sărăcie = a-și vedea de treburile proprii, a nu se amesteca în afacerile altuia. ♦ Aspect sărăcăcios. Să privim acum și la sărăcia iluminată de razele unei lumînări de seu, băgată în gîtul unui clondiri ce ținea loc de sfeșnic. EMINESCU, N. 41. ♦ Cantitate mică, nesatisfăcătoare (din ceva); lipsă. M-a scos din sărite atîta sărăcie de spirit. CAMIL PETRESCU, U. N. 17. Așa sărăcie de lemne nu s-a văzut nici la bordeiul cel mai sărăcăcios. CREANGĂ, P. 256. 2. Fig. Epitet depreciativ dat unui lucru sau unei ființe. Se ridică o sărăcie de fir de tusă și astupă gîtlejul maicii Nataliei. STĂNOIU, C. I. 195. Sărăcia de epistolă se înființa din nou, însoțită de cruda lumină a unei lămpi. M. I. CARAGIALE, C. 7. Văzuși, nene, ce bine a lovit-o sărăcia de hagiu! CARAGIALE, O. III 33.

SĂRĂCÍE, ~i f. 1) Lipsă a mijloacelor necesare de trai; stare a celui sărac. ◊ ~ lucie (sau neagră) sărăcie extremă. A-și vedea de ~ a-și vedea de lucrul său (și a nu se amesteca în treburile altora). Vorba lungă (sau multă) ~a omului a) se spune atunci, când cineva pierde timpul vorbind prea mult; b) se spune pentru a arăta, că nu are rost să mai continue discuția. 2) Cantitate neînsemnată și insuficientă de ceva. ~ de idei. 3) peior. Lucru sau ființă lipsită de valoare, de importanță. [G.-D. sărăciei] / sărac + suf. ~ie

sărăcíe f.(d. sărac). Starea celuĭ sărac: a trăĭ în sărăcie. V. lipsă, carență, deficiență, indigență, penurie, mizerie, nevoĭe, ananghie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sărăcie s. f., art. sărăcia, g.-d. art. sărăciei; (lucruri fără valoare) (fam.) pl. sărăcii, art. sărăciile (desp. -ci-i-)

sărăcie s. f., art. sărăcia, g.-d. art. sărăciei; (lucruri fără valoare) pl. sărăcii, art. sărăciile

sărăcíe s. f., art. sărăcía, g.-d. art. sărăcíei; (lucruri fără valoare) pl. sărăcíi, art. sărăcíile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SĂRĂCÍE s. 1. mizerie, (pop.) scăpătare, (înv. și reg.) ticală, (înv.) scăpăciune, scăpătăciune. (A murit în ~.) 2. lipsă, mizerie, nevoie, (livr.) indigență, penurie, privațiune, (înv. și pop.) calicenie, calicie, neavere, (înv. și reg.) niștotă, scumpete, ticăloșie, (reg.) sărăpanie, (înv.) meserătate, mișelătate, mișelie, neputință, nevoință, scădere, scumpătate. (O acută ~ bântuia pe atunci.) 3. v. lipsă. 4. nefertilitate, neproductivitate, nerodnicie, sterilitate, (rar) sterpăciune. (~ unui teren.)

SĂRĂCIE s. 1. mizerie, (pop.) scăpătare, (înv. și reg.) ticală, (înv.) scăpăciune, scăpătăciune. (A murit in ~.) 2. lipsă, mizerie, nevoie, (livr.) indigență, penurie, privațiune, (înv. și pop.) calicenie, calicie, neavere, (înv. și reg.) niștotă, scumpete, ticăloșie, (reg.) sărăpanie, (înv.) meserătate, mișelătate, mișelie, neputință, nevoință, scădere, scumpătate. (O acută ~ bîntuia pe atunci.) 3. insuficiență, lipsă, (înv.) neajungere. (~ de legume pe piață.) 4. nefertilitate, neproductivitate, nerodnicie, sterilitate, (rar) sterpăciune. (~ unui teren.)

Sărăcie ≠ avere, belșug, bogăție, bunăstare, îndestulare

BURUIANA-SĂRĂCÍEI s. v. pătrunjel-de-câmp, pătrunjel-sălbatic.

RĂDĂCINA-SĂRĂCÍEI s. v. pătrunjel-de-câmp, pătrunjel-sălbatic.

buruiana-sărăciei s. v. PĂTRUNJEL-DE-CÎMP. PĂTRUNJEL-SĂLBATIC.

rădăcina-sărăciei s. v. PĂTRUNJEL-DE-CÎMP. PĂTRUNJEL-SĂLBATIC.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SĂRĂCIE. Subst. Sărăcie, mizerie, calicie, calicenie (rar), sărăcie lucie (cu luciu, neagră), goliciune, golătate (rar), mișelie (înv.), mișelătate (rar), viață de cîine, viață cusută cu ață; nevoie, nevoință (înv.), strîmtoare (fig.), strîmtorare, privațiune (livr.), lipsă, penurie (livr.), paupertate (livr.), pauperism (livr.), indigență (livr.). Sărăcie, calicire, pauperizare (livr.); ruinare, ruină (fig.), faliment; insolvabilitate. Sărac, sărăcan (pop.), sărăntoc (adesea peior.), sărăcilă (pop. și fam.), sărman, sărmănel (dim., pop.), om nevoiaș, nevoie (pop.), calic, mizer (livr.), pîrlit (fig., fam.), coate goale (depr.), golan (peior.), desculț (fig.), mișel (înv., reg.); prăpădit, amărît; falit (fig.), mofluz (înv.), mofluzit (înv.). Sărăcime, calicime. Adj. Sărac, sărăcuț (dim.), sărăcăcios, sărăcan (pop.), sărac lipit (pămîntului), sărman, sărmănel (dim., pop.), sărmănuț (pop.), calic, calicesc (rar), mișel (înv. și reg.), nevoiaș, neavut, strîmtorat, pauper (livr.), mizer (livr.); oropsit, prăpădit, amărît, necăjit, biet; pîrlit (fig., fam.); fără căpătîi, fără casă și masă, cu traista în băț, gol, gol (ca un) nap (ca napul), gol pușcă, gol făcăleț, gol ca degetul; scăpătat, ruinat (fig.), falit, falimentar (fig.); lefter, ififliu (reg. și fam.), subțire la pungă. Vb. A fi sărac, a fi nevoiaș, a trăi în sărăcie (în calicie, în mizerie), a fi mîncat de nevoi, a (o) duce greu, a trăi cu chiu cu vai, a trăi ca Doamne-păzește, a trage mîța (pe dracul) de coadă, a trăi (a o duce) de azi pe mîine; a fi sărac lipit (pămîntului), a fi sărac fript, a nu avea nici cenușă în vatră, a nu avea sare de mămăligă; a fi muritor de foame, a-i fierbe cuiva două oale, una seacă și una goală, a nu avea ce pune pe masă, a nu avea cu ce chiorî o găină (un șoarece); a fi gol pușcă, a fi gol prepeleac, a fi cu coatele goale, a nu avea cămașă pe sine, a-i ieși cuiva părul prin căciulă; a nu avea nici cer nici pămînt, nu avea unde să-și pună capul, a avea casa sub cușmă; a fi lefter, a nu avea (nici) o lăscaie (para) chioară (frîntă), a-i fi cuiva punga ofticioasă, i-a cîntat cucul în pungă, a nu i se îmbulzi (cuiva) pițulele în buzunar. A sărăci, a (se) calici, a scăpăta, a se ruina (fig.), a da faliment, a mofluzi (înv.), a-și pierde averea, a rămîne falit, a rămîne lefter, a se lefteri (înv.), a da de fundul sacului; a ajunge la sapă de lemn, a ajunge sărac lipit (pămîntului), a rămîne cu ața mămăligii, a ajunge de la moară la rîșniță, a rămîne de dîrvală, a rămîne pe drumuri, a se duce (a ajunge) la hagialîc, a se face hagiu, a ajunge la lulele, a ieși (a ajunge) la covrigi, a rămîne numai cu pielea, a rămîne în cămașă, a ajunge muritor de foame. A sărăci (pe cineva), a pauperiza (livr:), a ruina (fig.); a despuia, a dezbrăca (fig.), a lăsa gol (pușcă), a lua cămașa (de pe cineva), a lăsa pe cineva brebenel, a-i lua cuiva pielea (șapte, nouă piei), a-i scoate cuiva (și) dinții din gură, a lăsa pe cineva la papuci, a-i lua (a-i vinde) cuiva și cenușa din vatră; a lăsa (pe cineva) lefter, a lefteri (fam.); a aduce la sapă de lemn, a scoate pe cineva la covrigi, a lăsa pe cineva lipit pămîntului, a lăsa pe cineva scîndură, a lăsa (a arunca) pe cineva pe drum (pe drumuri), a lăsa pe cineva muritor de foame, a-i lua cuiva și bucățica din (de la) gură, a-i lua cuiva pîinea (pita) de la gură. Adv. În sărăcie, în mizerie, ca vai de lume. V. deposedare, dezastru, dispariție, distrugere, nefericire, pagubă, risipă.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ARTES OMNES PERDOCET PAUPERTAS (lat.) sărăcia te învață toate meșteșugurile – Plaut, „Stichus”, 178.

PAUPERTAS ET SENECTUS GRAVISSIMA IN REBUS HUMANIS MALA SUNT (lat.) sărăcia și bătrânețea sunt cele mai mari necazuri în viața omului – Apuleius, „Metamorphoses”, 2, 80.

Eu îmi apăr sărăcia, și nevoile, și neamul – Vers din Scrisoarea III de Mihail Eminescu – face parte din răspunsul, plin de demnitate, pe care Mircea cel Bătrîn l-a dat lui Baiazid, venit pînă la Dunăre cu oștile-i cotropitoare. Trufia vijeliosului sultan, care voia să subjuge Țara Românească, a fost spulberată de oștenii lui Mircea, care, făcînd minuni de vitejie, au pus pe goană pe năvălitori la Rovine (1394). Stihul se citează în împrejurări asemănătoare, adică atunci cînd cineva, în fața unui adversar puternic, apără cu dîrzenie, cu înflăcărare și succes, un drept, o cauză, o idee. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și vedea de sărăcie expr. a-și vedea de treabă, a nu se amesteca.

Intrare: sărăcie
sărăcie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărăcie
  • sărăcia
plural
  • sărăcii
  • sărăciile
genitiv-dativ singular
  • sărăcii
  • sărăciei
plural
  • sărăcii
  • sărăciilor
vocativ singular
plural
Intrare: buruiana-sărăciei
buruiana-sărăciei substantiv feminin articulat
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buruiana-sărăciei
plural
  • buruienile-sărăciei
genitiv-dativ singular
  • buruienii-sărăciei
plural
  • buruienilor-sărăciei
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sărăcie, sărăciisubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Lipsa mijloacelor materiale necesare existenței; starea, viața celui sărac. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote «Domnu Preda» lupta cu sărăcia și, într-o căsuță închiriată... își creștea din greu cei trei copii care-i împovărau văduvia. C. PETRESCU, S. 63. DLRLC
    • format_quote Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul. EMINESCU, O. I 147. DLRLC
    • format_quote Te las naibei sărăcie și mă duc la vitejie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 285. DLRLC
    • format_quote personificat Ne ține sărăcia în brațe de nici nu ne mai lasă să răsuflăm. REBREANU, R. I 198. DLRLC
    • format_quote personificat Își lua cătinel drumul spre gazdă, unde-l aștepta sărăcia cu masa întinsă. CREANGĂ, O. A. 98. DLRLC
    • chat_bubble Vorbă multă, sărăcia omului = cine vorbește mult, pierde vremea și nu-și vede de treabă. DLRLC
    • chat_bubble Sărăcie lucie (sau cu luciu, neagră) = sărăcie mare, totală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Numai murdăria pe care o dospise soarele de vară și sărăcia cu lustru a surtucarilor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 39. DLRLC
      • format_quote Măi, dar ce sărăcie lucie pe aici. CREANGĂ, P. 308. DLRLC
    • chat_bubble A-și vedea de sărăcie = a-și vedea de treabă, a nu se amesteca în afacerile altuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. (numai) singular Starea unui loc sărac, neproductiv. DEX '09 DEX '98
  • 3. (numai) singular Aspect sărăcăcios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să privim acum și la sărăcia iluminată de razele unei lumînări de seu, băgată în gîtul unui clondiri ce ținea loc de sfeșnic. EMINESCU, N. 41. DLRLC
  • 4. (numai) singular Cantitate mică, nesatisfăcătoare (din ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lipsă
    • format_quote M-a scos din sărite atîta sărăcie de spirit. CAMIL PETRESCU, U. N. 17. DLRLC
    • format_quote Așa sărăcie de lemne nu s-a văzut nici la bordeiul cel mai sărăcăcios. CREANGĂ, P. 256. DLRLC
  • 5. familiar Epitet depreciativ sau injurios dat unui lucru sau unei ființe fără valoare. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Se ridică o sărăcie de fir de tusă și astupă gîtlejul maicii Nataliei. STĂNOIU, C. I. 195. DLRLC
    • format_quote Sărăcia de epistolă se înființa din nou, însoțită de cruda lumină a unei lămpi. M. I. CARAGIALE, C. 7. DLRLC
    • format_quote Văzuși, nene, ce bine a lovit-o sărăcia de hagiu! CARAGIALE, O. III 33. DLRLC
etimologie:
  • Sărac + sufix -ie. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.