sărăcie sf [At: CORESI, EV. 41 / Pl: ~ii / E: sărac + -ie] 1 (Îrg) Starea, situația de orfan. 2 (Înv) Văduvie. 3 Stare a celui sărac (7) (generată de lipsă de avere sau de bunuri materiale necesare existenței) Si: lipsă, nevoie (liv) penurie; (îvp) neavere, (îrg) niștotă, (înv) neputință, sărăcăcie, sărmănie, (reg) sărăpănie, (îvr) mizerăciune. 4 (Pop; îe) A face cumetrie cu ~ia A nu mai putea scăpa de mizerie. 5 (Pop; îe) A trage ~ia de coadă A trage mâța de coadă. 6 (Îe) A-și vedea (sau căuta) de ~ A nu se amesteca în treburile altuia. 7 (Pfm) Epitet depreciativ pentru un om sărac. 8 (Bot; Trs; șîc iarba ~i) Busuioc sălbatic (Galinsoga parviflora). 9 Aspect, mediu etc. sărăcăcios (6). 10 Lipsă de fertilitate a solului. 11 (Adesea udp „de”) Cantitate (prea) mică, număr (prea) mic, insuficient de ceva. 12 (Adesea udp „de”) Ceea ce este lipsit de bogăție, de (prea mare) valoare, de amploare. 13 (Adesea udp „de”) Ceea ce este insuficient Si: lipsă (de). 14 (Adesea udp „de”) Stadiu nesatisfăcător, insuficient de dezvoltare. 15 (Îe) ~ de duh (ori cu duhul sau, rar, de minte, mintală) Lipsă de inteligență Si: prostie. 16-18 (Pfm; de obicei pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prepoziția „de”) Epitet depreciativ pentru ceva (de mică valoare sau fără valoare, puțin folositor sau nefolositor, ori neplăcut, supărător).