2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

sărăcei smp vz saragea

SĂRĂCÉI s. m. pl. Soldați din cavaleria neregulată a Munteniei și a Moldovei. Sărăceii 500 și scutelniceii 500. Aceștii erau călărimea Bucureștilor. BĂLCESCU, O. I 13.

SĂRĂCÉI s. m. pl. (Înv.) Soldați din cavaleria neregulată a Munteniei și a Moldovei. – Tc. sarıca.

sărăcei m. pl. od. corp de călăreți în număr de 500 cari, împreună cu scutelnicii, formau călărimea Bucureștilor sub căpitanul spătăriei: sărăcei, scutelnici, ageri călăreți BOL. [Formă românizată din saragele].

sărăcéĭ m. pl. (formă romanizată din sarigele, saragele și sarangele, cum s’a zis întîi, d turc. saryca, gălbuĭ, gălbior, nume dat odinioară celeĭ celeĭ maĭ vechĭ călărimĭ turceștĭ, înlocuită pe urmă cu spahiiĭ fără ca numele să dispară, din cauza hainelor saŭ steaguluĭ lor, d. sarv, galben). Un corp de 500 de călărețĭ iregularĭ care, împreună cu ceĭ 500 de scutelnicĭ, constituĭaŭ călărimea Bucureștilor și eraŭ comandațĭ de căpitanu spătăriiĭ (Șăĭn.).

SARAGEÁ, saragele, s. f. 1. Călăreț din vechea cavalerie turcească. 2. Soldat din cavaleria neregulată a Țărilor Române. – Din tc. sarica.

saragea sf [At: ȘIO II2, 103 / V: ~angea, ~rigea, sărăcei smp / Pl: ~ele / E: tc saruca] 1 Călăreț din vechea cavalerie turcească. 2 Călăreț din corpurile de cavalerie cu caracter neregulat, în țările române. 3 (Lpl) Vechi corp de cavalerie, (cu caracter neregulat) din Imperiul Otoman și din țările române.

sălicel, ~ea a vz sărăcel

sărăcel, ~ea a [At: I. GOLESCU, C. / V: sălicel / Pl: ~ei, ~e / E: sărac + -el, -ea] 1-2 (Reg; șhp) (Destul de) sărac (7).

SARAGEÁ, saragele, s. f. 1. Călăreț din vechea cavalerie turcească. 2. Soldat din cavaleria neregulată a țărilor românești. – Din tc. sarica.

SARAGEÁ, saragele, s. f. (Turcism învechit; mai ales la pl.) Sărăcei.

SARAGEA s. f. (Mold., ȚR) Ostaș din corpurile de cavalerie. A: Ducîndu-l prin lunca Buzăului, mergînd saragelele înaintea lui. N. COSTIN. Trimis-au și el pe Mănăilă căpitanul cu saragele să prindză pe giuplneasa lui lordachi Rusăt. NECULCE. B: Și au strîns turci mulți, unii saragele, alții delii, alții beșlii, alții seimeni. ANON. CANTAC. Avea, Măria sa cu cazaci pedestrime, cu saragele, cu seimeni și cu alți lefecii ca la 2000 de oameni buni. R. GRECEANU. Etimologie: tc. sarica.

sara(n)gèle n. pl. 1. od. la Turci, cea mai veche cavalerie turcească (înlocuită mai târziu cu spahii); 2. la Români, corp de călăreți neregulați (românizat în sărăcei): cu catane sarangele care poartă slujbe grele POP. [Turc. SARYDJA, lit. cei galbeni, după culoarea hainelor și a steagului lor].

sarangéle f. pl. V. sărăceĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sarageá s. f., art. sarageáua, g.-d. art. saragélei; pl. saragéle, art. saragélele

sarageá s. f., art. sarageáua, g.-d. art. saragélei; pl. saragéle

arată toate definițiile

Intrare: saragea
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saragea
  • sarageaua
plural
  • saragele
  • saragelele
genitiv-dativ singular
  • saragele
  • saragelei
plural
  • saragele
  • saragelelor
vocativ singular
plural
sarangea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sarigea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M100)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • sărăcei
  • sărăceii
genitiv-dativ singular
plural
  • sărăcei
  • sărăceilor
vocativ singular
plural
Intrare: sărăcel
sărăcel adjectiv
adjectiv (A69)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sărăcel
  • sărăcelul
  • sărăcelu‑
  • sărăcea
  • sărăceaua
plural
  • sărăcei
  • sărăceii
  • sărăcele
  • sărăcelele
genitiv-dativ singular
  • sărăcel
  • sărăcelului
  • sărăcele
  • sărăcelei
plural
  • sărăcei
  • sărăceilor
  • sărăcele
  • sărăcelelor
vocativ singular
plural
sălicel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

saragea sarangea sarigea sărăcei

  • 1. Călăreț din vechea cavalerie turcească.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 2. Soldat din cavaleria neregulată a Țărilor Române.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Sărăceii 500 și scutelniceii 500. Aceștii erau călărimea Bucureștilor. BĂLCESCU, O. I 13.
      surse: DLRLC
    • comentariu Varianta sărăcei se folosește numai pentru acest sens.
      surse: DLRLC

etimologie: