Definiția cu ID-ul 1249353:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SARAGEA s. f. (Mold., ȚR) Ostaș din corpurile de cavalerie. A: Ducîndu-l prin lunca Buzăului, mergînd saragelele înaintea lui. N. COSTIN. Trimis-au și el pe Mănăilă căpitanul cu saragele să prindză pe giuplneasa lui lordachi Rusăt. NECULCE. B: Și au strîns turci mulți, unii saragele, alții delii, alții beșlii, alții seimeni. ANON. CANTAC. Avea, Măria sa cu cazaci pedestrime, cu saragele, cu seimeni și cu alți lefecii ca la 2000 de oameni buni. R. GRECEANU. Etimologie: tc. sarica.