18 definiții pentru săgetătură săgetură săgitătură segetură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SĂGETĂTÚRĂ, săgetături, s. f. 1. Tragere cu arcul; săgetare, 2. Lovitură de săgeată; rană provocată de o săgeată. 3. Fig. Durere vie, pătrunzătoare, care străbate pe neașteptate o parte a corpului; junghi. ♦ (Pop.) Nume dat mai multor boli, la oameni și animale, care se manifestă prin dureri acute de cap, ochi, nas, măsele etc. ♦ (Pop.) Congestie cerebrală. – Săgeta + suf. -tură.

săgetătu sf [At: DOSOFTEI, P. S. 54/4 / V: (reg) săgetură, ~git~, segetu[1], sug~ / Pl: ~ri / E: săgeta + -tură] 1-6 Săgetare (1-6). 7 Lovitură de săgeată (1). 8 Rană provocată de o săgeată. 9 (Fig) Durere fizică vie, pătrunzătoare și de scurtă durată Si: junghi, înțepătură, săgeată. 10 (Fig; în credințe și superstiții populare) Nume dat mai multor boli, la oameni și la animale, care se manifestă brusc și cu violență prin dureri de cap, ochi, nas, măsele, prin congestii cerebrale, paralizii etc. (despre care se crede că sunt produse de duhuri rele, ființe imaginare etc. și care s-ar vindeca prin leacuri băbești și prin descântare) Si: săgeată (12). 11 (Reg) Săgetător (5). 12 (Reg) Trăsnet. 13 (Bot; reg; îf săgetură) Greghetin (1) (Geranium pratense). corectată

  1. În original, incorect tipărit: ~segetu LauraGellner

SĂGETĂTÚRĂ, săgetături, s. f. 1. Tragere cu arcul; săgetare, 2. Lovitură de săgeată; rană provocată de o săgeată. 3. Fig. Durere vie, pătrunzătoare, care străbate pe neașteptate o parte a corpului; junghi. ♦ (Pop.) Nume dat mai multor boli, la oameni și animale, care se manifestă prin dureri acute de cap, ochi, nas măsele etc. ♦ (Pop.) Congestie cerebrală. – Săgeta + suf. -tură.

SĂGETĂTÚRĂ, săgetături, s. f. 1. Lovitură de săgeată. 2. Fig. Durere vie și pătrunzătoare care străbate corpul pe neașteptate; junghi. ♦ (Popular) Congestie cerebrală. Ba c-o fi deochi, ba c-o fi săgetătură și... nu-i putură da de leac. ISPIRESCU, L. 353. Săgetătura e o lovitură ce moartea o dă omului sănătos pe cînd lucră. ȘEZ. III 174.

SĂGETĂTÚRĂ ~i f. 1) Lovitură de săgeată. 2) fig. Durere ascuțită, momentană, pătrunzătoare, care trece printr-o parte a corpului; împunsătură dureroasă ca de săgeată. /a săgeta + suf. ~ătură

săgetătură f. 1. dătătură de săgeată; 2. lovitură pe care moartea o dă omului sănătos pe când lucrează, boală năpraznică de care se poate uneori scăpa: descântec de săgetătură.

săgetătúră f., pl. ĭ (d. săgetez). Lovitură de săgeată. Boală din senin care te lovește deodată și te și ucide une-orĭ (în credința poporuluĭ): descîntec de săgetătură.

săgetu sf vz săgetătură

săgitătu sf vz săgetătură

segetu sf vz săgetătură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

săgetătúră s. f., g.-d. art. săgetătúrii; pl. săgetătúri

săgetătúră s. f., g.-d. art. săgetătúrii; pl. săgetătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SĂGETĂTÚRĂ s. 1. săgetare, săgetat. (~ de arc.) *2. (MED.) (reg.) săgetură.

SĂGETĂTÚRĂ s. v. înjunghietură, înțepătură, junghi, junghietură.

săgetătu s. v. ÎNJUNGHIETURĂ. ÎNȚEPĂTURĂ. JUNGHI. JUNGHIETURĂ.

SĂGETĂTU s. 1. săgetare, săgetat. (~ de arc.) 2.* (MED.) (reg.) săgetură.

SĂGETÚRĂ s. v. săgetătură.

săgetu s. v. SĂGETĂTURĂ.

Intrare: săgetătură
săgetătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săgetătu
  • săgetătura
plural
  • săgetături
  • săgetăturile
genitiv-dativ singular
  • săgetături
  • săgetăturii
plural
  • săgetături
  • săgetăturilor
vocativ singular
plural
săgetură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • săgetu
  • săgetura
plural
  • săgeturi
  • săgeturile
genitiv-dativ singular
  • săgeturi
  • săgeturii
plural
  • săgeturi
  • săgeturilor
vocativ singular
plural
săgitătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
segetură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.